Manastirea Cetatea Colt

Cu si despre manastirea Cetatea Colt din judetul Hunedoara

        Mănăstirea Colț este o mănăstire ortodoxă din România situată în comuna Râu de Mori, județul Hunedoara. Este una dintre primele mănăstiri atestate pe teritoriul României, fiind construită la inceputul sec. XIV, undeva prin anii 1310-1315 de familia Cândeștilor. În secolul XV s-a întemeiat aici o sihastrie, sub influenta Mănăstirii Prislop. Aceasta a funcționat pâna în a doua jumătate a secolului XVII când calvinii i-au izgonit pe călugări de aici iar mănăstirea a rămas în paragină pâna în anul 1989 când Episcopia Aradului a decis restabilirea vieții monahale aici. În 1995 schitul capătă viață prin stabilirea aici a unui grup de călugări.

        Biserica mănăstirii este din piatră, fără temelie, cu contraforturi, în formă de navă cu altar și naos. Are un turn în formă pătrată(ce era folosit pentru apărare), care a avut în interior trei camere. Scările turnului sunt verticale și anevoioase. În ultimele două încăperi, cele mai de sus, locuiau odinioară călugării. În interiorul bisericii se află o pictură făcută în jurul anului 1350 de același pictor Ștefan, care a pictat și Bisericile din Ostrov și Densuș.

        Biserica Colt este situata in satul Suseni al comunei "Raul de Mori" din judetul Hunedoara. Biserica functioneaza ca schit cu obste de calugari si poarta hramul "Duminica Tuturor Sfintilor". Tot aici se gaseste si Cetatea Colt, aflata astazi intr-o totala stare de ruina.

        Rau de Mori este o straveche asezare de cneji romani, locul de origine al familiei Candea, amintita la inceputul veacului al XIV-lea, care a avut un mare rol in viata sociala si politica a Transilvaniei si tinutului Hateg.

        Cnejii din tara Hategului, de origine romana, au avut un rol important in construirea bisericilor si manastirilor din zona. Una dintre primele manastiri atestate pe teritoriul Romaniei a fost ctitorita de cneazul Cande, langa una dintre cetatile sale aflate la poalele Retezatului.

        Pe drumul ce duce de la localitatea hunedoreana Rau de Mori spre Rausor, una dintre portile de intrare in Parcul National Retezat, se afla ruinele cetatii Colt, si biserica cu acelasi nume. Cetatea, cocotata in varful unei stanci ce strajuieste drumul si biserica de piatra l-au inspirat pe Jules Verne sa scrie romanul "Castelul din Carpati".

        Manastirea si cetatea Colt sunt inconjurate de fascinante povestiri si un mister aparte. Castelul, subiect al romanului "Castelul din Carpati" al lui Jules Verne, avea rol de refugiu, a fost construit in jurul anului 1280.

        Biserica si Cetatea apartin Familiei Candestilor. Biserica a fost construita la inceputul secolului al XIV-lea, intre anii 1310-1315 si se remarca din doua elemente deosebite: in primul rand prin amplasarea unui turn peste altar si apoi prin resturile de pictura murala din interior. Inca de la inceput, biserica de aici a fost ortodoxa.

Biserica Colt - scurt istoric

        Traditia locului, sustinuta si de sapaturile arheologice, demonstreaza ca, in trecutul indepartat, a existat in aceste locuri viata monahala. Cativa sihastri s-au asezat aici in a doua jumatate a secolului al XV-lea si au intemeiat o mica pustniceasca, cunoscuta sub numele de "Raul de Mori". Mica asezare sihastra de aici tinea aceeasi randuiala de viata duhovniceasca ca la Manastirea Prislop, sub a carei influenta se afla.

        In prima jumatate a secolului al XVII-lea, calvinii i-au izgonit pe calugari din manastire. Aici a fost descoperit mormantul unui egumen pe a carui piatra funerara - care se pastreaza si azi - este inscris numele de "popa Kir Ghenadie". In secolele XVI-XVII, au vietuit aici calugari. In apropiere se intinde o vale cunoscuta sub numele de "Valea Calugarilor".

        In arhiva familiei Kendefi s-a pastrat, pana in secolul al XVIII-lea, un document care-l numea Nicodim pe Nicolae, fiul lui Ioan Candea din Raul de Mori, numele de Nicodim fiind de rezonanta monahala. Tanarul Nicolae Candea a trait in secolul al XIV-lea.

        Dupa alungarea calugarilor de catre calvini, manastirea ajunge in paragina. In urma Revolutiei din anul 1989, Episcopia Aradului a hotarat sa reinfiinteze viata monahala la Cetatea Colt, dar abia in anul 1995 schitul a capatat viata, prin formarea primului nucleu de calugari. Conducerea obstii i-a fost incredintata ieromonahului Calinic.

Biserica din piatra, ctitorita in secolul al XIV-lea de familia Candestilor, a fost transformata in grajd de animale in perioada comunista, ajungand intr-o stare de degradare totala.

        Obstea manastirii a trecut si ea prin mari greutati, in special financiare, ca sa-i poata reda adevaratul statut. Au fost inaltate zidurile, pentru ca ramasese in picioare numai turnul, s-a facut sarpanta acoperisului si a fost acoperita, apoi s-a tencuit in interior si a fost inzestrata cu obiectele de cult.

       Pentru viata monahilor de aici, langa biserica a fost ridicata o constructie din zid, cu cinci chilii si bucatarie. Biserica, fiind construita la o altitudine de 60 de metri fata de drumul de circulatie pietruit, pana la aceasta s-a construit o scara de beton.

Biserica Colt - arhitectura si podoabe

        Biserica a fost construita cu elemente caracteristice bisericilor din zona Hategului: acoperis piramidal al turnului din piatra, contraforturi, arce cu material din piatra fatuita. Biserica Colt este o constructie din zid de piatra, cu o grosime de 1,20 metri, in forma de nava, si compartimentata in altar si naos. Catapeteasma, pentru inceput alcatuita ca improvizatie, este din lemn de brad.

        Turnul de deasupra altarului are forma patrata, cu o terminatie piramidala acoperita cu piatra. Turnul, care a folosit ca turn de aparare, a avut in interior trei camere. Scarile turnului sunt verticale si anevoioase. In ultimele doua incaperi, cele mai de sus, locuiau odinioara calugarii. Chiliile calugarilor se aflau in aceste camere si se pare ca viata monahala a inceput aici odata cu edificarea bisericii.

        Nu aveau nevoie de chilii, nici de acareturi, coborau direct din turla pentru slujbe. Biserica isi era suficienta siesi. Constructia turnului respecta o tehnica intalnita la mai multe biserici din piatra construite numai in satele din inprejurimi.

        Intrarea in biserica se face prin partea de nord, pe o usa din lemn de stejar, nesculptata. Lumina patrunde prin doua ferestre in altar si prin alte doua ferestre in naos. Ferestrele sunt inalte si inguste, cu ancadramente de piatra in exterior.

        Pardoseala este lucrata din bucati masive de marmura, iar acoperisul este confectionat din solzi de tigla. In exterior, Biserica Colt, prezentand elemente gotice, are tencuiala lucrata in praf de marmura.

        Stranele sunt insirate la perete, sunt pustii. Lespedea sub care-a fost zidit trupul calugarului sfant e acoperita cu un covor visiniu, ponosit, prafuit. Peretii bisericii sunt albi si goi, cu hasuri haotice brazdate in cimentul rece.

        Pictura bisericii nu s-a pastrat in mod satisfacator. In Sfantul Altar se mai pastreaza doar urmele unei fresce mai vechi. Cercetarile facute de Virgil Vetisanu au dus la concluzia ca aceasta a fost executata intr-un interval de un secol. Se crede ca intre anii 1350-1450. Naosul bisericii, tencuit in intregime, nu mai prezinta nici o urma de pictura.

        Pictura interioara a fost facuta in jurul anului 1350 de acelasi pictor Stefan, care a pictat si Bisericile din Ostrov si Densus. Apar cateva elemente etnografice specifice zonei Hategului, elemente comice, oarecum in contradictie cu doctrina bisericeasca, ceea ce demonstreaza ca mesterul zugrav era localnic sau cunostea foarte bine etnologia zonei.

        Din punct de vedere tehnic, pictura este cu totul originala, gletul care constituie suportul acesteia fiind armat cu coaja de copac, ace de brad, samburi de cires salbatic si nu cu calti, asa cum se obisnuieste. Chipuri abia zarite ale sfintilor pictati peste aceasta tencuiala imprastie miresme in aerul din jur.

        Se are in vedere inceperea lucrarilor de restaurare a picturii in tot spatiul interior al bisericii. Biserica schitului si castelul Colt, ce alcatuiesc impreuna doua povesti minunate legate de atat de frumosul Retezat, merita stradania si efortul de a li se reda stralucirea de altadata.

Biserica Colt - batranul duhovnic nevoitor

        Pe langa cei cativa calugari, la Biserica Colt mai exista inca unul. Acest ultim si ascuns calugar este unul foarte batran. El "nu se vede". Sihastrul ascuns traieste undeva prin muntii din jur. Toti calugarii stiu unde este, dar nici unul nu spune ceva despre aceasta.

        Pana in ultima vreme, calugarul cel batran se adapostea intr-o vizuina de urs, dintr-o spinare aproape verticala de cremene, mancand radacini de copaci, rugandu-se neincetat. De acolo, putea privi manastirea. Insa din pricina gurilor prea slobode, oamenii au descoperit vizuina si atunci Batranul Daniel a trebuit sa plece mai departe, mult mai departe, la cateva zeci de kilometri in munti, dupa cum imi spune Gruita Batraneantu, taran din Suseni.

        Acelasi taran marturiseste: "Tipam ca pasarile. Cand ma apropii de chilia lui sa-i duc ceva de mancare, ii dau semn. Si el imi raspunde ca pasarile, daca vrea sa iasa din rugaciune, si abia atuncea urc. Stiu unde-i e sihastria. Au venit oamenii cu banii, uite-asa, in mana: Uite-asa mi-o dat cu banul pe la nas. Eu am zis asa: Nu zic nimic, pentru ca-i un legamant. Am promis." Gruita Batraneantu si alti cativa localnici cu care am vorbit considera c-ar fi "un pic cam sfant".

        Batranul a venit de la Bodrogul Aradului, o manastire de-aceeasi varsta cu Coltul, luand dupa el pe viitorul staret si pe tanarul Dimitrie. El mai intemeiase cateva manastiri prin anii 1970, prin partile Banatului, si de fiecare data, dupa ce le punea pe picioare, pleca, fugea in pustie. A facut multe acest monah, doar ca el "nu se vede".

Manastirea Colt - sfantul necunoscut din strana stanga

        In interiorul bisericii, deasupra altarului, se afla trei incaperi suprapuse. La capatul primei camere, intr-un dulap de lemn masiv se afla niste sfinte oseminte. Despre acestea monahii spun urmatoarele:

        "In momentul in care s-a descoperit craniul si celelalte oseminte, s-a gasit in biserica, acolo unde e azi strana din stanga altarului, un trup neputrezit. Trupul era intreg, cu carne pe oase, uscat si frumos mirositor.

Erau atunci insa probleme mari cu refacerea manastirii, multe piedici de la Culte, multe dusmanii, si, ca sa nu se mai faca zarva cu descoperirea unor moaste, monahii au hotarat sa ascunda totul. Au astupat trupul neputrezit, l-au inchis in pamant in acelasi loc, acolo unde este strana din stanga altarului, si-au spus ca, dac-o fi sa fie, moastele vor iesi din nou la iveala, daca va vrea Dumnezeu.

        Sihastrul Daniel a vrut sa ia atunci o particica din trupul acela. A luat o bucatica din trup si a ascuns-o sub rasa, langa inima. Iar cand a dat sa plece, deodata au inceput sa-l doara picioarele, de la genunchi, sa-l doara tot mai tare, mai tare, si cand a ajuns in dreptul usii, a cazut la pamant, ca paralizat. Brusc!

        Parintele a ramas acolo mult timp, intre ruine, nu putea sa se miste si a inceput sa planga. Abia intr-un tarziu s-a gandit sa duca particica de trup de unde-a luat-o, si imediat ce s-a gandit a inceput sa se inzdraveneasca. S-a tarat pana la groapa, a pus particica inapoi si deodata s-a facut bine."

        Parintele Daniel a tinut post lung si s-a rugat la Dumnezeu pentru ca El sa-i descopere numele sfantului anonim. Tot rugandu-se neincetat, deodata asa, din senin, a auzit in gand, puternic, ca un strigat, a auzit limpede numele lui. Si atunci, deodata, mi-a venit si mie in gand, asa ca un trasnet, numele de Cande... Ioan Cande! Voievodul Tata, parintele celor doi fii care s-au luptat toata viata.

        Cei doi fii se stie unde sunt ingropati, tatal insa nu. Or, de obicei, voievozii, ctitorii, se inmormanteaza in biserica, la stanga altarului. S-ar putea sa fi fost un om credincios, nu trebuie sa fii neaparat calugar pentru ca trupul tau sa se preschimbe in moaste."

Manastirea Colt - renasterea unui fierbinte colt de rugaciune

        "Prin vointa Domnului si truda slujitorilor sai, la poalele Retezatului, vechea Manastire Colt traieste din nou ani de glorie intru slava lui Dumnezeu Tatal, Fiul si Sfantul Duh, aidoma tuturor bisericilor vechi si noi din Tara Hategului" spunea cu mandrie Episcopul Aradului, Halmagiului si Hunedoarei Timotei Seviciu la sfintirea bisericii refacute.

Cetatea Colt

        Cetatea Colt dateaza din secolul al XVI-lea si a fost construita in scopuri de aparare de catre familia Kendefy. Amplasata pe un colt de stanca, cetatea impresioneaza prin tainica sa impozantza. Datorita aspectului cetatii si numeroaselor coincidente toponimice, a fost lansata ipoteza ca aceasta ar fi sursa de inspiratie a romanului "Castelul din Carpati".

        Cetatea nu are acoperis, iar din zidurile, candva semete, au mai ramas cateva bucati, pe care se mai vede nici tencuiala. Cu un plan neregulat, in forma de stea, adaptat reliefului dur pe care a fost inaltata in anul 1280, Cetatea Colt este cea mai puternica cetate cnezala din Transilvania.

        Cetatea avea un turn-donjon care corespundea celui ce impodobea biserica cetatii, minastirea Colt; turnul-donjon al cetatii era incalzit de o centrala cu aburi, care functiona cu balegar.

        In jurul unui turn cu baza patrata, ridicat in secolul al XIV–lea, s-au dispus incinte, incaperi si turnuri pina in secolul al XVI–lea. La piciorul cetatii a fost si o curte medievala, iar pe malul raului inca mai exista cateva resturi arheologice ale acesteia.

        Ctitorul ei, cneazul Nicolae Candea, se pare ca s-ar fi dusmanit si s-ar fi luptat toata viata cu fratele lui, Stefan Candea. Fiul lui, Nicolae Candea, este cel care a transformat capela cetatii in biserica ortodoxa. A fost construita pentru lupta si aparare, dar pare, mai degraba, un refugiu romantic.

        Urmeaza apoi maghiarizarea, cand Hategul depinde de Ungaria. Pentru a-si pastra proprietatile, in anul 1472, cnejii Candea si-au schimbat numele, devenind grofii Kendeffy. Treptat, nu mai ramane nimic din aceasta familie. Doar ruinele unui castel misterios!

        La poala cetatii mai pot fi vazute ruinele unei case numita candva "Casa vanatorului", care ar fi putut fi hanul evreului Ionas, iar conul de stanca a fost strabatut de galerii ale caror urme se mai vad si astazi.

Manastirea si Cetatea Colt - localizare si cai de acces

        Biserica Colt se inalta la poalele Muntelui Retezat, pe o culme despartita de culmea paralela prin firul de apa al Paraului Rausor, care, pe vremuri, purta mai multe mori de apa; vizavi se afla Cetatea cnezala Colt. Aceasta este un vechi castel fortificat, din piatra, care a fost imortalizat de Jules Verne in romanul "Castelul din Carpati".

        Biserica si cetatea Colt sunt situate la intrarea pe Valea Rausorului, pe teritoriul satului Suseni, la trei kilometri distanta de satul Rau de Mori (Drumul Judetean 686). Acestea sunt situate pe soseaua Simeria - Hateg - Petrosani, la o distanta de 9 kilometri de localitatea Carnesti, ramificatie stanga Brazi -Raul de Mori, 22 de kilometri sud-est de Hateg.

Daca sustineti blogul nostru ne puteti ajuta cu un like paginii noastre sau un share!!!