Cu si despre manastirea Sf. Ioan Botezatorul din Pianu de Sus
Manastirea Sf.Ioan Botezatorul se afla in comuna Pianu din localitatea Strungari , judetul Alba Iulia.
Acces rutier DN7 (E60) Sebes , spre sud-vest-10km , ramificatie la stanga spre Pianul de Sus 10km-sat Strungari. CF:Sebes
Manastirea Sf. Ioan Botezatorul este o manastire ortodoxa de maici si poarta hramul Taierea Capului Sf. Ioan Botezatorul .
Manastirea are pe Stareta monahia Dositeea Protopopescu si pe preotul ieromonah Gheorghe Boboia.
Mănăstirea a fost înfiinţată în 1990, dar viaţa duhovnicească a fost trăită aici într-o chilie de la marginea pădurii, cu mult timp înainte. Ca începător este cunoscut monahul Simeon, care a vieţuit în chilie în singurătate şi rugăciune din jurul anului 1900 până în 1943, când s-a mutat la Domnul. A fost urmat de monahul Varsanufie Ştirban din partea de nord a Moldovei, care a păstrat candela rugăciunii aprinsă 26 ani. În această perioadă a avut ca ucenic pe fratele Ioan David, pastor născut în 1920 în cătunul Plai, care trăia într-un bordei, mai sus de chilia sihastrului Varsanufie, dar seara cobora pentru a petrece împreună noaptea în priveghere şi rugăciune.
Spre sfârşitul vieţii, prin duhovnicul Arhimandrit Dometie cu care ţinea legătura în apostolat, monahul Varsanufie devine preot slujitor la Mănăstirea Râmeti. L-a însoţit şi fratele Ioan, care a păstorit oile mănăstirii. Murind părintele Varsanufie, fratele Ioan se întoarce la chilia din marginea pădurii Strungari, unde s-a nevoit cu post aspru şi rugăciune până la 7 ianuarie 1995 (soborul Sfântului Ioan Botezatorul), când a plecat la Domnul să-şi ia plata ostenelii. A fost înmormântat aproape de chilii, lângă părintele Simeon, începătorul nevoinţei din binecuvântata chilie.
Mulţi dintre cei suferinzi sau chinuiţi de duhuri necurate îşi găsesc liniştea şi uşurarea la mormintele pustnicului Ioan şi monahului Simeon. Avem exemplul preotesei de lângă Timişoara chinuită de mai mulţi ani de un duh rău.
Într-o noapte a văzut în vis un ostaş cu numele Ioan, care se lupta cu o dihanie fioroasă, iar soţul preot a visat două morminte cu inscripţiile: Monah Simeon şi fratele Ioan veniţi la Mănăstirea din Strungari pentru rugăciune. După slujbă au fost îndemnaţi să urce sus la morminte, să aprindă câte o lumânare şi să ceara ajutor la Dumnezeu prin rugăciunile aleşilor lui şi s-au minunat când preoteasa a văzut numele ostaşului din vis, iar preotul mormintele visate de el. Deodată bolnava a simţit o eliberare de răul ce o muncea şi mulţumind lui Dumnezeu s-a întors acasă sănătoasă.
Paraclisul este o construcţie din cărămidă, pe fundaţie de piatră, în formă dreptunghiulară. Are spaţiul repartizat în altar, naos şi pridvor închis.
Altarul, spaţios, este luminat de două ferestre aşezate pe dreapta şi stânga peretelui din răsărit, de o fereastră la sud şi alta pe zidul din nord.
Catapeteasma este din lemn de tei sculptat.
Naosul, destul de spaţios, primeşte lumină de la două ferestre aşezate la sud şi alte două pe zidul din nord. Pe naos, în apropierea altarului este o turlă circulară, luminată de patru ferestre, câte una în fiecare punct cardinal
Ferestrele din altar şi naos sunt dreptunghiulare, înalte, cu lăţimea de 45 cm. Au geamuri duble şi la exterior grilaj metalic. În apropierea pridvorului se află balconul pentru cor, susţinut de un stâlp pătrat, din zid, pe mijloc şi alţi doi stâlpi pe zidurile laterale şi balconul este luminat de o fereastră mare, înaltă şi lată. Intrarea din pridvor în naos, se face pe o uşă din lemn în două canaturi.
În pridvor se intră tot pe o uşă din lemn de stejar, în două canaturi, aşezată pe zidul din naos. Pe pridvor este o turlă pătrată, cu acoperişul piramidal, ca şi a turlei de pe naos.
Pardoseala este din duşumea de lemn în altar şi naos, ciment îmbinat cu plăci din marmură în pridvor.
Biserica, inclusiv cele două turle, are acoperiş din tablă zincată. Faţadele exterioare sunt tencuite în calciu de culoare alb-verzui. În partea superioară sunt prevăzute mici firide care urmează să fie pictate.
Deasupra uşii de intrare în pridvor s-a pictat, în medalion, Acoperământul Maicii Domnului, încadrat într-o parte de Sfântul Ioan Botezătorul şi în alta de Sfântul Ioan Hozevitul. Pe stânga şi dreapta, alte două medalioane reprezintă pe Maica Domnului.
Pictura bisericii terminată în 1999 este realizată în tehnica frescă de pictorii Zănescu şi Zahiu din Moldova. Îmbinarea culorilor roz, alb şi verde face ca pictura să fie deschisă, luminată, în pridvor s-a pictat , Vameşul şi Fariseul, Acoperământul Maicii Domnului, Sfântul Ioan Hozevitul. Pe plafonul plat este pictat Iisus Hristos, iar la intrarea în naos Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel. Pe peretele vestic al naosului este pictat Arhiepiscopul de Alba-Iulia, Andrei Andreicuţ. Pe zidurile din sud şi nord ale naosului s-au pictat sfinţi în partea inferioară, iar în partea superioară, scene biblice care se continuă şi pe boltă.
La sud-vest de paraclis este prima construcţie a chiliilor din lemn pe fundaţie de piatră, acoperită cu tablă, orientată de la vest la est.
În nord-vest de paraclis este o construcţie parter, din zid, în formă pătrată în care se află trapeza, bucătăria, cămările.
La vest de această clădire a început în anul 2000 construcţia din zid a bisericii mănăstirii. Alte două clădiri construite din cărămidă BCA, parter şi mansardă se află la 20 m nord de paraclis, în marginea incintei, orientate de la est la vest, între ele ridicându-se clopotniţa cu gang şi poarta de intrare în mănăstire.
Toate clădirile sunt acoperite cu tablă zincată. La nord-est de paraclis s-a construit din lemn, în formă circulară, altarul de vară, iarna utilizat ca aghiasmatar. Este acoperit cu tablă zincată.
Daca sustineti blogul nostru ne puteti ajuta cu un like paginii noastre sau un share!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu