Manastirea Cobia

Cu si despre manastirea Cobia din judetul Dambovita

        Manastirea Cobia se afla in comuna omonima din judetul Dambovita. Manastirea Cobia este un unicat in contextul monumentelor existente prin decoratia exteriorului - nemaiintalnita in arhitectura noastra. Situata in partea de sud-vest a judetului, pe drumul judetean 702E, intr-un peisaj specific Campiei Gaiestilor, strabatuta de apele paraului Cobiuta, comuna ofera vizitatorilor o salba de bisericute din lemn (patru la numar) toate datate la sfarsitul veacului al XVIII-lea, cu dezvoltari planimetrice specifice arhitecturii religioase din lemn dambovitene, prin tratari arhitecturale originale, un adevarat regal pentru cunoscatori.

        Manastire Cobia, locas de rugaciune pentru calugari, a functionat pana la secularizarea averilor manastiresti, moment in care, fiind parasita de calugarii greci, a devenit biserica de mir. Este situata la 7 kilometri nord-est de Gaiesti si la 25 de kilometri sud-vest de orasul Targoviste, in satul Manastire, pe soseaua Gaiesti - Targoviste.

        Satul Manastire se intinde de o parte si alta a soselei intr-o vale larga, intre doua dealuri de mica inaltime, acoperite cu padure de stejar. Biserica este asezata intr-un cadru natural foarte frumos, la 100 de metri de soseaua asfaltata, in dreapta mergand din Gaiesti spre Targoviste, la 50 de metri de paraul Cobiuta si inconjurata la est si vest de plantatii de nuci.

Manastirea Cobia - scurt istoric

        Manastirea poarta hramul Sfantul Ierarh Nicolae si a fost construita intre anii 1571-1572 de Badea Bolosin Stolnicul, sub domnia lui Io Alexandru Voievod. Biserica, transformata in nenumarate randuri, este tot ce a mai ramas din vechea Manastire Cobia. Dupa anul 1680, biserica a fost reparata de Parvu Cantacuzino. Intre anii 1723-1724 s-au prabusit coltii bisericii, iar in 1752 a fost inchinata fundatiei filotime de la Pantilimon.

        Eforia spitalelor se ocupa in veacul al XIX-lea de biserica devenita parohiala, facand reparatii dupa cutremurile din 1802, 1830, 1838. In anul 1843, sub ingrijirea eforiei se reface acoperisul bisericii, precum si casele egumenesti construite pe beciurile boltite, vechi, ce se aflau la sud-vest de biserica.

        Cutremurul din 1883 surpa turla mare a naosului, antrenand si o parte din zidurile altarului. Eforia Spitalelor intervine si repara turla din lemn mai groasa decat cea originala (lipsita de profilatura celei vechi), repara zidurile si construieste catapeteasma din zid asa cum o vedem si astazi. In deceniul III al secolului al XX-lea, sub conducerea arhitectului Horia Teodoru, se face o noua restaurare. O alta restaurare se face de Comisia Monumentelor Istorice in 1938.

        Sondajele stratigrafice intreprinse de Departamentul Monumentelor Istorice intre 1974-1975 releva faptul ca biserica nu avusese nicicand picturi murale. Pentru viitor se planuieste sa se faca o pictura corespunzatoare planului arhitectonic al bisericii, pictura inspirata din cea de la Bucovatul Vechi, Dolj si din Bolnita de la Manastirea Cozia. In anul 2001 s-a reusit ca biserica sa fie pictata de pictorul Romeo Andronic.

        In anul 1989, in conditii de clandestinitate, preotul paroh Popescu Ioan incepe reparatiile imperios necesare, acoperisul fiind prabusit si biserica in stare de degradare. Din cauza ateismului de atunci, acestea au fost intrerupte si s-au reluat abia in 1994, cu refacerea acoperisului si a turlelor de catre Departamentul Monumentelor Istorice si cu grija parintelui paroh Popescu Ioan, lucrare incheiata in 1995.

        Prin sapaturile arheologice din zona ansamblului monastic de la Manastirea Cobia, au fost descoperite fundatiile vechiului turn, contemporan bisericii (1571), precum si urmele vechiului zid de incinta. Au mai aparut, de asemenea, si urmele unor locuinte de suprafata din secolul al XVI-lea.

Manastirea Cobia - arhitectura

        Exteriorul bisericii poseda o decoratie unica in arhitectura noastra: paramentul este alcatuit numai din caramida smaltuita - verde, ocru, sienna - ceea ce da un aspect de imensa bijuterie monumentului. Fatada bisericii este decorata cu firide ce se intind pe toata inaltimea sa si sunt terminate in arc de cerc, cu archivoltele marcate de un sir de caramizi.

        Biserica este de tip triconic, compartimentata in altar, naos, pronaos, avand dimensiuni in interior de 14 metri lungime si 6 metri latime. Altarul relativ mic si destul de inalt ii confera o zveltete placuta. Are in partea de est o fereastra, inspre nord are o mica nisa (proscomidia). Naosul este mic, treflat, cu cele doua abside inguste si adanci, avand fiecare cate o fereastra. Pe naos este asezata turla mare, deschisa, a bisericii.

        Pronaosul largit, dreptunghiular, dezvoltat, croit dupa modelul ctitoriei lui Neagoe Basarab de la Curtea de Arges. Este incoronat cu 3 turle, cea mare in mijloc, iar celelalte doua plasate in colturile de nord-vest si sud-vest. Sistemul de boltire este realizat cu 3 bolti semicirculare pe laturile de nord, vest, sud.

        Lumina in pronaos vine de la cate doua ferestre asezate pe fiecare parte - total patru. Pronaosul este separat de naos printr-un zid care are o mare deschidere pentru circulatie. Catapeteasma este din zid gros de 60 centimetri. Biserica nu are pridvor.

        Cele patru turle ca si peretii exteriori ai bisericii au o plastica decorativa a fatadelor care ne aminteste de biserica Manastirii Cotmeana, fiind placata exclusiv cu caramida aparenta smaltuita si divers colorata: caramizii, verde-brun si ocru-galben (traditia orala ne spune ca aceste caramizi au fost aduse din Italia).

       Peretii sunt decorati in exterior cu un sir de firide pe toata inaltimea fatadelor. Firidele sunt despartite de pilastri lati si se incheie in partea de sus cu arcuri semicirculare. Usile din anul 1723, frumos ornamentate, se afla acum la Manastirea Sinaia. Acoperisul din lemn cu invelitoare de tabla. Pardoseala este din dale de piatra.

       Clopotnita este zidita la circa 15 metri vest de biserica, pe ruinele fostei clopotnite. Pare a fi din veacul XVII sau chiar mai veche. Biserica de la Manastirea Cobia defineste clar o faza importanta in dezvoltarea arhitecturii din Tara Romaneasca, avand reale calitati artistice.

Manastirea Cobia -marturie a stilului muntenesc

        In contextul monumentelor din Tara Romaneasca, biserica de la Manastirea Cobia interpreteaza, cu mijloace specifice, prin simplificari pline de ingeniozitate, planul bisericii episcopale din Manastirea Curtea de Arges.

        Secolul XVI constituie faza de formatie a unei scoli locale in arhitectura bisericeasca din Tara Romaneasca si astfel se dezvolta asa numitul stil vechi romanesc sau muntenesc. Se formeaza o scoala de mesteri constructori, sculptori si decoratori bastinasi, care nu mai copiaza modele straine, ci recurg la imitarea vechilor constructii din tara, transformand elementele straine intr-un spirit nou, adaptat la gusturile, posibilitatile si conditiile locale.

       Se inalta astfel numeroase biserici mici, mai ales la tara, si, in majoritate, ctitorii boieresti. Ca element nou apare acum, deocamdata sporadic, la fatada de apus, pridvorul pe arcade deschise.

       Dintre bisericile mai importante de acest fel din secolul al XVI-lea, amintim, de exemplu: Biserica Schitului Cetatuia, Biserica fostei Manastiri Valea, Biserica din Stanesti-Valcea, Bolnita de la Cozia, Biserica Curtea Veche din Bucuresti, Biserica fostei Manastiri Bucovat, Biserica fostei Manastiri Cobia si multe altele.

Daca sustineti blogul nostru ne puteti ajuta cu un like paginii noastre sau un share!!!