Cu si despre manastirea Dumbrava judetul Alba Iulia
Mănăstirea Dumbrava, situată la 55 de kilometri de Alba Iulia a fost ridicată în numai un an şi jumătate şi rivalizează cu cele mai celebre aşezăminte de acest fel din ţară. Părintele Teodor Crişan, ctitorul locaşului, a reuşit această performanţă cu sprijinul financiar al jucătorilor din echipa naţională de fotbal a României. În prezent, mănăstirea este ”casă” pentru copii orfani, bătrâni suferinzi şi chiar mame care au nevoie de ajutor.
Piatra de temelie a mănăstirii, care poartă hramul Sfântului Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, a fost pusă la 26 octombrie 1996 de către I.P.S. Andrei al Alba Iuliei, pe locul unde în anul 1703 preotul Ioan a fost martirizat pentru apărarea dreptei credinţe, fiind ars de viu într-o căpiţă cu fân. Mănăstirea este construită în formă de cetate cu clopotniţa la intrare şi biserica în centru. Biserica păstrează stilul românesc având pridvor, pronaos, naos şi altar.
„Biserica şi chiliile au fost sfinţite în ziua Sfântului Dimitrie, 26 octombrie 1998”, spune preotul Teodor Crişan, iar pentru acest fapt, se spune că aceasta este mănăstirea construită în cel mai scurt timp din România.
Ctitoria de la Dumbrava este numită de localnici şi ”Mănăstirea fotbaliştilor”, datorită contribuţiei acestora la ridicarea sfântului locaş. Fostul selecţioner Anghel Iordănescu, numit de duhovnicul său ”Tata Puiu”, datorită numeroaselor donaţii făcute pentru vieţuitorii din Dumbrava de-a lungul anilor, a contribuit cu o sumă destul de importantă de bani la edificarea mănăstirii.
Sub coordonarea părintelui Crişan, care între timp s-a călugărit, şi a devenit arhimandritul Vasile, şi cu ajutorul multor oameni sufletişti şi generoşi, s-au ridicat mai multe clădiri în imediata apropiere a mănăstirii, care a devenit în timp un centru social important. Dacă la începutul anilor 2000, părintele coordona un centru de plasament în satul natal Dumbrava, acum la mai puţin de 50 de metri de poarta mănăstirii s-a ridicat şi funcţionează Centrul Maternal „Sfânta Veronica”. De aseemenea, într-o altă clădire sunt adăpostite temporar mamele care, însărcinate fiind, sau aflate cu copii mici, se confruntă cu situaţii de criză, neavând casă, său fiind alungate de la casele lor. În cadrul Complexului social „Sf. Veronica” de la Mănăstirea Dumbrava a luat naştere astfel un centru care funcţionează cu sprijinul Consiliului Judeţean Alba şi al DGASPC Alba şi care are capacitate de adăpostire pentru până la 6 cupluri de mame cu copii. Centrul maternal oferă găzduire, hrană, asistenţă medicală şi consiliere cuplurilor mamă – copil, în cazurile acelor mame (în special al mamelor tinere) cu risc crescut de abandon.
Începută în 1998 şi finalizată în 1999, Casă de Tip Familial „Sf. Veronica” Dumbrava este cronologic al doilea centru înfiinţat care foloseşte oficial personalitatea juridică a parohiei în organizarea activităţii de ocrotire a copiilor. Aici sunt oferite servicii sociale pentru zeci de copii, orfani sau abandonaţi de părinţi. Acum aceşti copii au un cămin, o familie, cineva care să-i înveţe să iubească, să-i înveţe ce înseamnă viaţă, au o comunitate din care să facă parte. Nu mai sunt ai nimănui! Nu mai sunt „copii de la Casa de copii”! Sunt copii normali care locuiesc într-o comunitate în care sunt bine integraţi.
Tot la Dumbrava se află un căminul pentru persoane vârstnice înfiinţat în anul 2001 şi având capacitatea de găzduire pentru 10 femei. Din anul 2006 părintele Teodor a mobilizat patronatul local, autorităţile judeţene şi mulţi creştini de suflet ai mănăstirii iar în 2008 a inaugurat o nouă clădire frumoasă, aşezată într-un spaţiu pitoresc în apropierea mănăstirii Dumbrava, cu o capacitate pentru 50 de vârstnici, cel mai mare Centru de îngrijire pentru vârstnici
Daca sustineti blogul nostru ne puteti ajuta cu un like paginii nostre sau un share!!!
Piatra de temelie a mănăstirii, care poartă hramul Sfântului Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, a fost pusă la 26 octombrie 1996 de către I.P.S. Andrei al Alba Iuliei, pe locul unde în anul 1703 preotul Ioan a fost martirizat pentru apărarea dreptei credinţe, fiind ars de viu într-o căpiţă cu fân. Mănăstirea este construită în formă de cetate cu clopotniţa la intrare şi biserica în centru. Biserica păstrează stilul românesc având pridvor, pronaos, naos şi altar.
„Biserica şi chiliile au fost sfinţite în ziua Sfântului Dimitrie, 26 octombrie 1998”, spune preotul Teodor Crişan, iar pentru acest fapt, se spune că aceasta este mănăstirea construită în cel mai scurt timp din România.
Ctitoria de la Dumbrava este numită de localnici şi ”Mănăstirea fotbaliştilor”, datorită contribuţiei acestora la ridicarea sfântului locaş. Fostul selecţioner Anghel Iordănescu, numit de duhovnicul său ”Tata Puiu”, datorită numeroaselor donaţii făcute pentru vieţuitorii din Dumbrava de-a lungul anilor, a contribuit cu o sumă destul de importantă de bani la edificarea mănăstirii.
Începută în 1998 şi finalizată în 1999, Casă de Tip Familial „Sf. Veronica” Dumbrava este cronologic al doilea centru înfiinţat care foloseşte oficial personalitatea juridică a parohiei în organizarea activităţii de ocrotire a copiilor. Aici sunt oferite servicii sociale pentru zeci de copii, orfani sau abandonaţi de părinţi. Acum aceşti copii au un cămin, o familie, cineva care să-i înveţe să iubească, să-i înveţe ce înseamnă viaţă, au o comunitate din care să facă parte. Nu mai sunt ai nimănui! Nu mai sunt „copii de la Casa de copii”! Sunt copii normali care locuiesc într-o comunitate în care sunt bine integraţi.
Tot la Dumbrava se află un căminul pentru persoane vârstnice înfiinţat în anul 2001 şi având capacitatea de găzduire pentru 10 femei. Din anul 2006 părintele Teodor a mobilizat patronatul local, autorităţile judeţene şi mulţi creştini de suflet ai mănăstirii iar în 2008 a inaugurat o nouă clădire frumoasă, aşezată într-un spaţiu pitoresc în apropierea mănăstirii Dumbrava, cu o capacitate pentru 50 de vârstnici, cel mai mare Centru de îngrijire pentru vârstnici
“Icoana a fost găsită în tencuiala de pe bolta bisericii din Dumbrava, satul aflat peste deal de mănăstirea noastră. Fusese ascunsă acolo probabil de către credincioşi din cauza prigoanei religioase din trecut. Aflându-se într-o avansată stare de degradare, biserica a fost supusă unei refaceri în proporţie de 80 la sută. La reparaţii lucra o echipă în care se aflau şi câţiva sectanţi. Ei au găsit icoana într-o zi în care şeful lor, creştin ortodox, nu se afla pe şantier.
Când au descoperit-o, au băgat-o în moloz, cu gând să o arunce. Dar nu au putut să scape de gunoi cu nici un chip. Li se tot spunea de către cărăuşi că va fi dus azi, că va fi dus mâine şi tot aşa. Era o zi frumoasă de mai când, aflându-mă şi eu acolo, am văzut ceva strălucind orbitor din moloz. Când m-am dus şi am îndepărtat cu mâna gunoiul, am văzut că era vorba despre colţul unei icoane a Maicii Domnului. Am ridicat-o, am curăţat-o şi am adus-o în biserica mănăstirii spre dreaptă cinstire. Iar cei care au găsit-o a doua zi au putut scăpa de dărâmătură.
Se vede că Maica Domnului nu a vrut ca chipul ei să fie aruncat, pierdut. Icoana datează dinaite de anul 1700, şi de când am adus-o aici au început să curgă şi minunile. De aceea la ea vine să se închine foarte multă lume”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu