Manastirea Popanzalesti

Cu si despre manastirea Popanzalesti  din judetul Dolj

        Mănăstirea Popânzălești este o mănăstire de maici, creștin-ortodoxă, și se află situată la aproximativ 25 de kilometri sud-est de municipiul Craiova, în satul cu același nume din comuna Drăgotești, județul Dolj.

        Mănăstirea Popânzălești este atestată documentar din anul 1678, când a fost închinată ca metoc Episcopiei Râmnicului-Noul Severin de către logofătul Hamza din Popânzălești, ctitorul ei. Spre sfârșitul vieții, logofătul Hamza se călugărește la ctitoria sa, după cum intrase în practica multor creștini ortodocși, primind numele de Ioan. El înzestrase mănăstirea cu toate cele necesare vieții monahale, dar o împropriază și cu vatra satului, fapt întărit și de Sfântul Voievod Constantin Brâncoveanu într-un hrisov dat la anul 1695.

        În anul 1799, prin râvna arhimandritului Metodie, mănăstirea este reclădită din temelie, pe același loc. Catagrafia Episcopiei Râmnicului din anul 1824 menționează pe căpitanul Dumitrache Viișoreanu, care a zidit din temelie biserica mănăstirii.

       În timpul domniei lui Barbu Știrbei (1849-1853; 1854-1856) încep ample lucrări de restaurare, căci întreg ansamblul fusese năruit de cutremurul din 1838. După venirea Sfântului Calinic ca ierarh al Olteniei (1850-1868), lucrările de restaurare își măresc cadența.

        Sfântul a donat mănăstirii o icoană a Maicii Domnului, cu salbă de galbeni, făcătoare de minuni. Legenda spune că fostul proprietar al podoabei și-ar fi însușit salba de aur, dar după câțiva ani ar fi sărăcit complet, ceea ce l-a determinat să înapoieze salba la biserică.

        Dintre ctitorii acelei vremi amintim pe Grigore Dumitru și soția sa Stanca, comercianți, Ignat Terencovici, pictor de biserici, Iliodor Pelițanu, boier din partea locului, arhimandritul Augustin, ieromonahul Lavrentie, ieromonahul Aron, schimonahul Filoftei, ierodiaconul Teofil, ieromonahul Doroftei, monahia Iuliana ș.a.

        Secularizarea averilor mănăstirești din timpul lui Al. I. Cuza (1859-1864) a dus la dispariția acestei mănăstiri, căci călugării s-au risipit, iar în 1870, mănăstirea sărăcind, se desființează și devine biserică de mir.

        După decembrie 1989, din inițiativa Î.P.S. acad. dr. Nestor Vornicescu, Mitropolitul Olteniei (+2000), s-a reînființat Sfânta Mănăstire Popânzălești, cu hramul Sfântului Calinic și al Sfântului Nicolae, la care Î.P.S. Nestor a adăugat, în 14 octombrie 1999, la resfințirea bisericii, și hramul Sfintei Parascheva.

        Mănăstirea a fost condusă, de la reînființare până în toamna anului 2013 (septembrie), de către protosinghelul Fanurie Chiriță, în calitate de stareț al acestui așezământ. De la transformarea în mănăstire de maici și până în prezent obștea este condusă de către monahia Steliana Mațea, actuala stareță. Din toamna anului 2015 biserica mănăstirii a intrat într-un amplu proces de restaurare, slujbele oficiindu-se într-un mic paraclis amenajat în vechea trapeză (sală de mese) a mănăstirii.

        Manastirea Popanzalesti, ctitorita de Sfantul Ierarh Calinic de la Cernica, se afla in satul Popanzalesti, din comuna Dragotesti, judetul Dolj. Mai exact, manastirea se afla pe drumul ce leaga intre ele orasele Craiova si Slatina, in dreptul satului Pielesti, la o distanta de treizeci de kilometri de Craiova.

        Biserica manastirii are trei hramuri: Sfantul Ierarh Calinic de la Cernica (11 aprilie), Sfantul Ierarh Nicolae (6 decembrie) si Sfanta Cuvioasa Parascheva (14 octombrie).

Manastirea Popanzalesti - Sfantul Calinic de la Cernica

        Prima biserica din actuala manastire a fost construita de catre logofatul Ioan Hamza Popanzalescu, descendent al Banilor Craiovesti, inainte de anul 1678. Prima biserica a fost construita din lemn. In anul amintit, ctitorul a intocmit un document prin care biserica sa a devenit metoc al Episcopiei Ramnicului (Noul Severin). Aceasta este prima marturie documentare care aminteste biserica veche din Popanzalesti.

        Hamza a inzestrat manastirea cu toate cele necesare cultului si obstii monahale, precum si cu satul Popanzalesti. La vremea randuita de Dumnezeu, ctitorul a imbracat haina monahala, primind numele Ioan, si a trait in obstea de monahi pana la trecerea lui la cele vesnice. Vatra satului Popanzalesti va ramane a manastirii si in vremea Sfantului Constantin Brancoveanu, care, in anul 1695, intareste din nou hotararea ctitorului.

        In anul 1799, arhimandritul Metodie recladeste manastirea, din temelie, tot din lemn, pe locul vecii biserici, si o inchina Sfintilor Grigorie Decapolitul si Grigorie Milostivul. In anul 1852, cei doi sfinti ocrotitori ai manastirii au fost zugraviti in aceeasi icoana, la cererea Sfantului Calinic de la Cernica, episcop deja in acea vreme, de catre zugravii monahi Constantin si Florea, din Manastirea Frasinei.

        In anul 1834, manastirea era locuita de o obste de maici si avea o situatie materiala deosebita. Dupa cutremurul din anul 1838, in vremea domnitorului Barbu Stirbei, manastirea este supusa unor lucrari de restaurare si consolidare.

        In anul 1850, dupa randuirea Sfantului Calinic de la Cernica in scaunul episcopal din Ramnic, lucrarile continua cu multa izbanda. Fiind atras de linistea locului, noul episcop ctitoreste el insusi noua manastire, care va fi gata in mai putin de doi ani. Sfantul Calinic a daruit manastirii o icoana cu Maica Domnului si o salba de aur. Noua biserica, inchinata Sfantului Ierarh Nicolae, a fost sfintita in data de 15 iulie 1853.

        In anul 1864, dupa secularizarea averilor manastiresti, la porunca domnitorului Alexandru Ioan Cuza, obstea monahala s-a imprastiat pe la alte manastiri, iar biserica manastirii a fost transformata in biserica parohiala.

        In ziua de 8 iunie 1992, dupa reinfiintarea Manastirii Popanzalesti, la propunerea Inalt Preasfintitului Nestor Vornicescu, arhiepiscopul Craiovei si mitropolitul Olteniei, actualul staret al acesteia, protosinghelul Fanurie Chirita, a pasit cu smerenie pamantul sfintit de pasii Sfantului Calinic de la Cernica. Pe atunci se mai pastra doar biserica mare si o casa foarte veche. Punand inceput bun, nu dupa multa vreme, langa parintele Fanurie au venit si alti vietuitori.

        Dupa resfintire, manastirea a primit si hramul Sfanta Cuvioasa Parascheva. Biserica este construita din caramida, in forma de cruce, si are zidurile groase de aproape un metru. Turla bisericii, asezata peste pronaos, nu are deschidere spre interior. Pictura, in stil neobizantin, a fost executata in tempera.

Daca sustineti blogul nostru ne puteti ajuta cu un like paginii noastre sau un share!!!