Manastirea Cetatuia Negru Voda

Cu si despre manastirea Cetatuia Negru Voda din judetul Arges

       Manastirea Cetatuia Negru-Voda este o manastire ortodoxa cu obste de calugari aflata in comuna Cetateni, judetul Arges. Manastirea este situata la 22 de kilometri sud-est de orasul Campulung, pe soseaua nationala Campulung-Targoviste-Bucuresti, pe frumoasa vale a Dambovitei, intre satele Cetateni si Cotenesti.

       Cunoscuta initial sub denumirea de "Schitul Cetatuia Negru Voda", manastirea este construita pe o stanca inalta, la altitudinea de 881 de metri, pe malul stang al raului Dambovita, intre "Valea lui Coman" si "Valea Chiliilor". De la soseaua principala si pana la manastire, pe o poteca ingusta, se face insa mai putin de un ceas. Biserica din manastire are doua hramuri: Adormirea Maicii Domnului, pana in anul 1918, iar mai apoi, si Izvorul Tamaduirii.

       Manastirea Corbii de Piatra, Manastirea Namaiesti si Manastirea Cetatuia Negru Voda alcatuiesc un triunghi echilateral cu latura de 20 de kilometri. Prima se afla in comuna Corbi, pe soseaua Campulung-Domnesti, a doua se afla la zece kilemetri de Campulung Muscel, iar a treia se afla pe soseaua Campulung-Targoviste, in comuna Cetateni.

       Potrivit traditiei locale, pe culmea abrupta de piatra, care se inalta intre raul Dambovita si paraul Cetatuia, a existat o cetate de rezistenta zidita pe vremea ocupatiei romane. Cetatea ar fi fost loc de refugiu si pentru domnitorul Negru Voda al Tarii Romanesti, care isi avea aici si o pestera de taina, numita pana astazi "Pestera lui Negru Voda". De la aceasta cetate si-ar fi luat numele, atat muntele, cat si satele din apropiere.

       Valea stancoasa a paraului Cetatuia este plina de pesteri, unele naturale, iar altele scobite de sihastrii locului. In aceste pesteri s-au nevoit numerosi calugari sihastri, mai ales intre secolele XIV-XVIII, cand acestia au fost la fel de renumiti ca pustnicii din Muntii Buzaului.

       Unul dintre acesti sihastrii a fost descoperit in ultimele decenii, intr-o pestera suspendata in peretele abrupt al muntelui. Moastele acestui Cuvios, galbene precum ceara, frumos mirositoare si nemiscate de mana omului, erau asezate intr-o scobitura de piatra, in forma de mormant, iar deasupra, pe perete, era scris in piatra: "Ioanichie Schimonah 1638." Acestea sunt singurele Moaste intregi ale unui Cuvios roman din secolul al XVII-lea, pastrate pana in zilele noastre.Moaste intregi ale unui Cuvios roman din secolul al XVII-lea, pastrate pana in zilele noastre.

       Ctitorul manastirii nu a fost inca stabilit cu certitudine. Se crede, totusi, ca principalul ctitor al manastirii a fost voievodul Nicolae Alexandru Basarab, fiul lui Basarab I. Acesta apare in al treilea strat de fresca, in naos. Cu toate acestea, traditia locala sustine ca primul ctitor a fost Negru Voda, urmele pasilor acestuia ramanand imprimate in piatra muntelui, alaturi de ale doamnei sale, Margareta. Biserica din pestera, atribuita voievodului Negru Voda, a fost construita in secolul al XIII-lea, odata cu cetatea Campulung Muscel, care a fost prima capitala a Tarii Romanesti.

       Schitul Cetatuia este amintit in timpul lui Mihai Viteazul care, in anul 1595, dupa lupta de la Calugareni, a trecut prin aceste locuri. In primavara anului 1658, pentru o vreme, domnitorul Constantin Serban s-a refugiat in acest loc retras, din cauza tatarilor. In anul 1690, insotind oastea turco-tatara, spre Ardeal, Sfantul Constantin Brancoveanu se adaposteste si el in acest loc, biserica si chiliile fiind in buna stare la acea vreme. Pe atunci, schitul era metoc al Manastirii Negru Voda, din orasul Campulung Muscel.

       In anul 1775 , amintind de o carte de scutire de taxe mai veche , intocmita de Constantin Racovita, voievodul Alexandru Ipsilanti scuteste si el de taxe pe cei trei schimnici de la Cetatea Negru Voda. Traditia orala consemneaza faptul ca trei mari sihastri, care au pustnicit in acest loc, au facut un juramant pe care l-au lasat, ca regula, vietuitorilor din Manastirea Cetatuia. Despre acesta, gasim scris si in icoana Cuviosului Ioanichie cel Nou: "Si legamant va fi, de randuiala se va tine, nimic nu va lipsi."

       In timpul rascolei din 1821, turcii au distrus schitul si chiliile. Mai tarziu, la cererea credinciosilor din satul vecin, in data de 19 iunie 1859, Mitropolia incuvinteaza ca acestia sa repare schitul de pe stanca. Dupa o vreme, acesta se va ruina din nou, ajungand chiar adapost pentru vite. Intre anii 1915-1916, schitul lui Negru Voda este renovat de catre preotul econom Gheorghe Moisescu, de la Biserica Domneasca din Campulung, ajutat de ieromonahul Agatanghel Andritoiu, de la Pestera Stanisoara, din Arges, si de monahul Nicolae Bacioiu, de la Pestera Ialomicioara.

       Dupa inlaturarea comunistilor de la putere, Schitul Cetatuia Negru Voda incepe sa fie iarasi ingrijit. Mai tarziu, in anul 1992, acesta este ridicat la rangul de manastire. Incepand cu anul 1993, schitul este luat in grija de Episcopia Argesului si Muscelului. Din acest an, manastirea de pe stanca a intrat intr-o noua perioada de refacere, atat materiale, cat mai ales duhovniceasca.

      Dupa anul 1993, pe stancile inalte au avut loc urmatoarele lucrari: construirea unei clopotnite; amenajarea unei bibloteci, cu peste cinci mii de carti; construirea unei magazii pentru matriale; ridicarea unui pridvor, la biserica rupestra; ridicarea unui aghiasmatar si a unui corp de chilii, pentru monahii nevoitori. In anul 1997, in manastire a fost introdus curentul electric. Dupa aceasta, pe o panta a muntelui, a fost instalat un funicular, atat de necesar transportului de alimente si apa, precum si a materialelor de constructie.

       Dorind a veni in ajutorul persoanelor defavorizate, Manastirea Cetatuia Negru Voda a infiintat un mic schit, inchinat Sfantului Ierarh Modest, care sa indeplineasca functia de azil. Incepand cu vara anului 2000, monahii din Manastirea Cetatuia Negru Voda editeaza si o revista de spiritualitate, numita "Murmurul Sihastrilor".

Arhitectura locului

       In manastire se afla doua biserici: biserica veche, aflata intr-o pestera naturala, si biserica noua, zidita din lemn, in stil maramuresan. Biserica rupestra este lunga de 12 metri, lata de 4 metri si inalta de peste 3 metri. Aceasta este impartita clasic, in Sfant Altar, naos si pronaos. La intrarea in pestera, a fost construit un pridvor, din lemn. In naos se intra printr-o usa sapata in peretele despartitor. Naosul este inzestrat cu toate cele necesare serviciului divin, iar clopotnita este din lemn, fiind construita deasupra bisericii din piatra.

        Pe peretele de miaza-noapte al pronaosului se afla o placa de marmura, cu urmatoarea inscriptie: "Acest sfant lacas, cu numele Cetatuia, care de la Negru Voda isi are inceputul, a fost si in trecut schit de calugari si pe vremuri grele loc de scapare pentru voievozii tarii, insa, cu trecerea timpului, a cazut in ruine, ajungand chiar adapost vitelor. A fost restaurat si infrumusetat, cum se vede, cu cheltuiala si osardia robului lui Dumnezeu preotul econom Gheorghe Moisescu, paroh al bisericii Domneasca din Campulung, ajutat de ieromonahul Agatanghel Andritoiu, de la pestera Stanisoara Arges, si fratele monah Nicolae Bacioiu, de la pestera Ialomicioara, in anul 1915-1916. S-a sfintit in 22 iulie 1923, spre vesnica pomenire."

       Biserica rupestra pastreaza trei straturi suprapuse de pictura, constatate de pictorul Teodorescu, in anul 1922. Cand acesta a inlaturat stratul de pictura facut in anul 1859, pe peretele de apus, deasupra usii de intrare in naos, pe partea stanga, au iesit la lumina chipurile ctitorilor locasului: Alexandru Voievod, Radu Negru Voievod, jupanul Gheorghe Vineteanu si staretul Iosif. Stratul de pictura din anul 1859 nu arata decat chipul voievozilor, nu si pe cel al lui Gheorghe Vineteanu si al staretului Iosif, care a zugravit biserica, in a doua jumatate a secolului al XVIII-lea. Cel de-al treilea strat de pictura se presupune ca dateaza din anul 1760, autorul fiind anonim.

       In perioada cuprinsa intre Izvorul Tamaduirii si Adormirea Maicii Domnului, in biserica din pestera, in Sfantul Altar, izvoraste apa dintr-un mic izvor. In spatele bisericii rupestre, intr-o pestera sapata in piatra, se afla "Pestera Mosului", socotita a fi fost chilia staretului vechiului asezamant monahal. In partea de miaza-zi a pesterii se afla o cladire etajata, care adaposteste chiliile si celelalte incaperi trebuincioase vietii monahale, construita in secolul al XIX-lea.

       Langa "Pesterea Mosului", silueta daltuita a "Cavalerului Trac" sta de veghe la capatul cimitirului in care se afla cateva cruci, pe care nu stau scrise decat nume, fara sa se precizeze momentul trecerii la cele vesnice. Celebrul si misteriosul "Cavaler Trac" avea un cult raspandit din Carpati, pana la Marea Mediterana.

       Pe marginea prapastioasa a peretelui estic al Cetatuii se afla asa-zisa "chilie a lui Negru Voda". Potrivit legendei, aici isi depozita Negru Voda tezaurul, in timpul navalirilor tatarilor. Mai apoi, aici au locuit pustnici, care au cioplit icoane in peretii de piatra. Mai jos de biserica rupestra, cam la o suta de metri, se vede o Cruce mare, catarata pe o stanca inalta si ingusta. Despre aceasta, se crede ca a fost asezata de insusi Negru Voda. La baza acestei Cruci se afla o piatra mare, numita "masa lui Mihai Viteazul".

Daca sustineti blogul nostru ne puteti ajuta cu un like paginii nostre sau un share!!!