Manastirea Brancoveni

Cu si despre manastirea Brancoveni din judetul Olt

        Manastirea Brancoveni este o manastire ortodoxa de maicii din Romania,situata in comuna Brancoveni din judetul Olt. 

        Manastirea se afla la o distanta de numai 20 de kilometri sud-vest de Slatina si la 6 kilometri de halta Parscoveni, pe linia ferata Piatra Olt - Caracal, putin mai inspre sud de localitatea Piatra Olt. La aceasta se ajunge pe drumul ce leaga intre ele localitatile Slatina si Craiova (DN65 / E574), facandu-se stanga, spre localitatea Caracal (DN64), iar mai apoi tot stanga, pe drumul comunal DC80. 

        Biserica cea mare a manastirii este inchinata Adormirii Maicii Domnului,iar biserica bolnita,aflata in afara zidurilor complexului monahal, este inchinat Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil,cat si Izvorului Tamaduirii.

        In anul 1570, jupanita Celea, stabunica domnitorului Matei Basarab, construieste pe locul actualului paraclis o bisericuta din lemn, la care slujeau calugarii. Prima atestare documentara a acesteia dateaza din anii 1582-1583. Cel mai vechi document de atestare pastrat este actul de danie din 1583, hrisovul din anul1508, de care face amintire marele Nicolae Iorga, nemaifiind gasit.

        Matei Basarab, impreuna cu nepotul sau, Preda Brancoveanu - bunicul Sfantului Constantin Brancoveanu, refac manastirea intre anii 1634-1640,ca semn de multumire lui Dumnezeu, in urma vindecarii cu apa izvorului din incinta manastirii.

        Cei doi construind chiliile, turnul clopotnita, casele si beciurile domnesti, picteaza ctitoria stramosilor sai si ridica ziduri de aparare, dand asezamantului un aspect de fortareata. Din vremea lui Matei Basarab se pastreaza turnul-clopotnita, spatioasele pivnite boltite, precum si zidul de aparare prevazut cu creneluri. 

        Biserica cea mica inchinata Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil, dateaza din anul 1700 si a devenit ulterior bolnita manastirii, aici fiind savarsite slujbele pentru monarhii bolnavi si ranitii de razboi adapostiti aici uneori. Pictura din bolnita, lucrata in fresca, intr-un deosebit stil bizantin, este de o valoare inestimabila, aceasta fiind lucrata de mesterii scolii de la Hurezii, condusii de grecul Constantinos.

        Aici si-a petrecut vremea copilariei si a adolescentei Sfantul domnitor Constantin Brancoveanu. In anul 1674, fratele sau numit Barbu a murit la Constantinopol, iar trupul lui a fost adus si inmormantat aici.

        In anul 1688, doamna Stanca Brancoveanu, mama domnitorului, reinhumeaza in pronaus trupul sotului ei numit Papa, omorat la Bucuresti in anul 1655,si al lui Preda Brancoveanu.

        Dupa mai bine de 44 de ani de vaduvie petrecuti in rugaciune, doamna Stanca adoarme intru Domnul la varsta de 66 de ani, fiind si ea inmormantata langa Papa si Preda Brancoveanu, sub o lespede de piatra cu stema familiei Cantacuzinilor (vulturul bicefal).

        Sfantul Constantin Brancoveanu hotaraste restaurarea manastirii. Piatra de temelie a bisericii celei mari cu hramul Adormirea Maicii Domnului, a fost pusa de cei doi fii ai sai mai mari, anume Constantin si Stefan. Constructia acesteia a durat doua luni, la 15 august 1699 ea fiind tarnosita, iar in 1704 a fost zugravita.

        Vremurile au fost grele pentru aceasta manastire. In timpul razboiului turco-austriac (1716-1718) aceasta a fost partial arsa, iar dupa un mare cutremur, unde pagubele au fost destul de semnificative. 

              Intre ani 1721-1728 manastirea a fost transformata in cazarma autriaca, doamna Marica Brancoveanu intervenind pe langa imparatul habsburgic, pentru eliberarea ei.

        Avariata grav in urma cutremurului din anul 1837-1838, biserica cea mare a fost recladita in anul 1842, sub staretia monahului Teodosie din Trapezunt.Dupa aceasta, au urmat vremuri vitrege si stari de ruina.

         Secularizarea averilor manastiresti, petrecuta in vremea lui Alexandru Cuza, in anul 1864, a transformat Manastirea Brancoveni intr-un modest asezamant monahal. Obstea monahala de la Brancoveni se diminueaza, astfel incat in anul 1872 aici vor ramane numai patru vietuitori.

        Viata monahala de la Brancoveni a fost sustinuta de cei cativa calugari, dar si acestia au parasit-o, dupa moartea preotului Radu Sapca din Celei (1876), ultimul staret al manastirii si membru al Guvernului provizoriu de la Izlaz, din anul 1848. Acesta a fost inmormantat, mai intai in partea de nord a bisericii, iar apoi in pridvor.

Icoana facatoare de minuni

         Manastirea Brancoveni a fost refacuta partial de episcopul Vartolomeu Stanescu. In aceasta perioada a fost adusa aici si icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului, ferecata ceva mai tarziu in argint. Fericitul Patriarh Justinian s-a interesat indeaproape de restaurarea manastirii, acordandu-i acesteia un bogat sprijin material.

        Intre anii 1940-1959, manastirea a fost ocupata de o obste de maici, dar in urma decretului 410, din anul 1959, dat de Gheorghiu Dej, ea a fost desfiintata, in incinta acesteia infiintandu-se un azil de batrani. Cu aceasta ocazie, izvorul tamaduitor a fost mutat, din fata bisericii, in afara incintei, asa cum se vede pana astazi. Mai apoi, vreme de aproape 20 de ani, locul a ramas parasit.

        In anul 1975, Directia Monumentelor Istorice a inceput lucrarile de refacere a caselor domnesti. Abia dupa anul 1980 au fost aduse aici cateva maici de la Manastirea Clocociov si au inceput primele reparatii. Biserica cea mare s-a redeschis insa abia in anul 1985, ca manastire de maici, cu sprijinul Preasfintitului Episcop Gherasim Cristea al Ramnicului, al Preasfintitului Episcop Calinic al Argesului si al doamnei Elena Barbulescu, sora presedintelui Nicolae Ceausescu.

        Cu aceasta ocazie au fost efectuate mai multe lucrari, printre care: cele doua biserici monahale au fost subzidite, consolidate si reacoperite cu tabla zincata; s-au deschis drumuri de acces; s-a recuperat o parte din terenul agricol ce apartinuse manastirii; lacurile au fost drenate, iar dealurile, acoperite cu livezi.

        Biserica cea mare a fast reconstruita in anul 1700 in stil brancovenesc si este zidita in forma de cruce.

        Biserica are o turla pe naos, de structura noua, cea veche prabusindu-se la cutremurul din anul 1837. Catapeteasma bisericii este cea originala, din lemn, avand si azi o sculptura bogat ornamentala aurita. Pictura dateaza din anul 1837, autorii fiid necunoscuti. Bolnita dateaza din anul 1702, aceasta fiind construita in plan triconc. In pronaos sunt inmormantati Papa Brancoveanu, tatal Sfantului Constantin Brancoveanu, mama si bunica lui, iar in pridvor este inmormantata jupanita Celea.

        In beciul mare al manastirii, aflat sub Staretie, s-a amenajat un lapidariu model, unde au fost adapostite vremelnic si sculpturi de la bisericile daramate din Bucuresti. In muzeul manastirii se pastreaza coloanele Manastirii Vacaresti, icoane din secolul al XVIII-lea si pietrele funerare ale lui Ghica Voda, Barbu Vacarescu si ale postelnicului Dumitrescu.

Daca sustineti blogul nostru ne puteti ajuta cu un like pagini noastre sau un share!!!