Cu si despre manastirea Dobric din judetul Bistrita Nasaud
MANASTIREA "SFANTUL EVANGHELIST LUCA" DIN DOBRIC
Satul Dobric, astazi parte componenta a comunei Caianu Mic, este situat in partea de nord-vest a judetului Bistrita-Nasaud, pe cursul mijlociu al vaii Dobricului, nu prea departe de confluenta acestuia cu valea Ilisua. In centrul satului, un zid masiv de piatra incadreaza un frumos parc cu arbori uriasi, in linistea caruia se inalta Manastirea “Sfantul Evanghelist Luca”. O liniste regasita insa dupa ani multi de tulburari, manastirea fiind una dintre cele mai incercate si zdruncinate manastiri ortodoxe din anii post-revolutionari, din cauza conflictelor interconfesionale din zona, avand in vedere ca locuitorii din Dobric apartin cultului penticostal in proportie de 90 la suta.
Maica stareta Veronica, absolventa a Facultatii de Teologie din Bucuresti, ne povesteste cum a fost infiintata manastirea “Sfantul Evanghelist Luca”:
“Manastirea Dobric a fost infiintata la sfarsitul anului 1992, in 26 noiembrie, in urma unor discutii avute cu Asociatia Internationala de Caritate, cu sediul in Dobric. Din aceasta asociatie faceau parte mai multe culte. Apoi s-au purtat discutii si cu d-l doctor Pavel Chirila care intemeiase Asociatia Filantropica Medical-Crestina Christiana din Bucuresti. In urma acestor discutii s-a ajuns la infiintarea unui schit de maici care sa deserveasca si satul, dar, in primul rand, sa fie un fel de filie a Asociatiei Christiana de la Bucuresti. Sfantul Sinod al B.O.R a aprobat infiintarea Schitului de calugarite 'Sfantul Evanghelist Luca', asezamant recunoscut si de Secretariatul de Stat pentru Culte in 1992. Am fost aduse aici patru maici din judetul Olt, de la Manastirea Brancoveni, ctitorie a Sfantului Constantin Brancoveanu, punand aici bazele unei manastiri noi pentru nevoile satesti. Aici trebuia sa fie un fel de gradinita pentru copii, de a caror educatie ar fi trebuit sa se ocupe maicile. Era in plan aducerea unei tipografii din Germania pentru nevoile comunitatii, a unui microbuz care sa ne permita deplasarea in vederea acordarii asistentei medicale la domiciliu. Era in prag de iarna cand am sosit la Dobric si nicio incapere din aceasta cladire nu era pregatita pentru locuit, dar maicutele nu s-au dat batute si ne-am apucat sa amenajam in primul rand Paraclisul, apoi cladirea. La 20 decembrie 1992, prin purtarea de grija a credinciosilor din Caian si Dobric, alaturi de Primarie, s-a oficiat si prima slujba arhiereasca din acest Schit. Dar planurile initiale s-au risipit foarte repede deoarece in 1993, in ianuarie, a venit la conducerea eparhiei noastre IPS Bartolomeu Anania iar schitul de la Dobric s-a transformat dintr-un fel de filie a Asociatiei Christiana intr-o manastire traditionala de maici. De aici a pornit cea mai grea perioada pe care a avut-o manastirea noastra si anume conflictul dintre Asociatia Internationala de Caritate si manastire. Acest conflict a fost foarte urat, un conflict interconfesional. Oamenii din sat, in proportie de 90% penticostali, s-au luptat cu manastirea pentru a o distruge si pentru a o muta in alta parte. Ne-am judecat timp de aproape 10 ani cu cultul penticostal pentru a putea vietui si pentru a avea toate actele in regula, ajungand pana la Curtea de Apel. Apoi din 1996 ne-am judecat cu mostenitoarele acestui teren ce fusese donat manastirii, reusind sa castigam procesele in ambele cazuri, cu sprijinul Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului si Clujului. Acestea fiind rezolvate, incepand din anul 2000 manastirea a inceput sa se dezvolte din punct de vedere material.”
Manastirea "Sfantul Evanghelist Luca” a devenit tinta atacurilor nu numai din motive confesionale ci si materiale, din cauza faptului ca manastirea ocupa spatiile unui fost castel ridicat pe vremuri la Dobric, cladire asupra careia avea pretentii Asociatia Crestin Umanitara Internationala care-si declarase sediul in mod abuziv la aceasta adresa.
In 1993 Consiliul local a atribuit Manastirii din Dobric intreaga cladire si terenul aferent. Din acest moment s-a declansat conflictul dintre manastire si comunitatea penticostala care a incercat pe toate caile sa zadarniceasca aceasta lucrare, sa alunge maicutele si sa desfiinteze manastirea, conflictul ajungand la un nivel de agresivitate incredibil. Problemele s-au rezolvat abia dupa 9 ani de conflicte grave in care s-a facut apel la autoritatile locale, judetene si centrale.
Dl. Dr. Dan Victor Muresan care este si teolog a studiat amanuntit istoria acestui loc unde se afla manastirea precum si o serie de aspecte privind viata religioasa din satul Dobric, pe care le regasim si in lucrarea sa de licenta la Teologie:
“In anul 1649, principele Transilvaniei Gheorghe Rackoczi II a daruit satul Dobric capitanului Mikes Mihaly pentru serviciile importante aduse tatalui sau, Gheorghe Rackoczi I. Urmasii lui Mikes Mihaly vor stapani aici pana dupa primul razboi mondial. Familia Mikes va face faimos acest loc prin castelul ridicat aici si amenajarea terenului care-l inconjura. Castelul a fost incendiat in octombrie 1848 in cursul unei revolte taranesti, urmate de represalii din partea regimentului aflat sub comanda grofului Gaspar Kornis. La Dobric s-au comis atrocitati, zeci de oameni fiind raniti iar biserica romanilor a fost jefuita si profanata, Evanghelia si alte carti de cult fiind rupte. Satul a fost incendiat, sapte case fiind mistuite de flacari. Castelul a fost refacut in anii 1900-1902 de baronul Bornemissza. Dar o afacere nereusita a dus la pierderea domeniului de catre baron. Banca a scos domeniul la vanzare pentru a-si recupera datoria. Dupa primul razboi mondial, avocatul Milea Aurel a preluat datoria si, in cativa ani, a achitat-o din venitul unei exploatari forestiere de anvergura. In 1925, Milea a devenit proprietarul unei parti din avere, cealalta fiind data taranilor ca efect al reformei agrare din 1918-1921.
In anii 1944-1945 in castel au stat trupe rusesti, arzand o parte din averea familiei Milea iar in anul 1948 aici a fost amplasat sediul unei sectii de Gostat. Pe vremea aceea la Dobric exista si un frumos parc dendrologic. Cea mai mare parte a parcului s-a distrus dupa 1989 cand au fost construite mai multe case in interiorul lui.
In timpul perioadei comuniste cladirea castelului a adapostit sediul scolii, al bibliotecii, un dispensar, o maternitate, o brutarie si o sala de proiectii de film.
In secolul al XIX-lea satul era greco-catolic desi in 1760 dobricanii dezavuasera uniatia, revenind la ortodoxie. In secolul al XX-lea ca urmare a asezarii unor mici grupuri de unguri si evrei in Dobric, structura confesionala devine mai nuantata, greco-catolicilor adaugandu-li-se romano-catolici, calvini si iudei. Dupa primul razboi mondial incepe pe Valea Somesului o intensa propaganda neoprotestanta a misionarilor penticostali si adventisti.. In jurul anului 1930 se intemeiaza la Dobric o comunitate penticostala care se va consolida cu timpul, in parte ca o consecinta a slabei activitati pastorale a preotilor, apoi a modului in care s-a facut unificarea confesionala in 1948 si a influentei exercitate de penticostalii dobricani emigrati in S.U.A.”
Maica stareta Veronica spune ca existenta unei manastiri ortodoxe intr-o comunitate penticostala nu poate fi decat o minune dumnezeiasca:
"Satul are cam 390 de case din care numai 40 de case sunt de ortodocsi si nici acelea nu sunt curate deoarece unii membri ai familiilor sunt penticostali. Cultul penticostal a patruns in sat cam cu 80 de ani in urma. Spre rusinea noastra trebuie sa spunem ca unele lucruri au pornit din strana bisericii satului, a fost o cearta intre cantaretii bisericii, acestia nu s-au mai inteles si atunci unul dintre ei a trecut la Oastea Domnului si apoi la cultul penticostal. O alta cauza prielnica a formarii ca neoprotestanti a satenilor a fost aceea ca unul dintre localnici a emigrat in America si de-acolo a adus fonduri cu care i-a tentat pe localnici. Si s-a ajuns ca 90% dintre locuitori sa apartina cultului penticostal, constituind una dintre cele mai mari comunitati de acest gen din judet si poate chiar din tara. Ei reprezinta o comunitate destul de puternica, fac prozelitism zi si noapte din casa in casa, sunt destul de agresivi si intoleranti. Desi am incercat sa discutam in cadrul mai multor intalniri n-am putut sa ajungem la nicio intelegere cu ei. Noi eram o mana de calugarite, crestinii ne-au aparat, dar mare lucru nu au putut face. Numai minunile lui Dumnezeu au facut ca noi sa stam aici si sa se inchege o oaza de monahism in acest loc, pentru ca toate au fost impotriva noastra. Dar unde vrea Dumnezeu, firea se biruieste. E o minune dumnezeiasca sa existe aici o manastire ortodoxa intr-o comunitate penticostala atat de puternica cum e cea din Dobric. Aceasta manastire n-a fost dorita de catre localnici, dar noi nu suntem aici cu forta ci suntem cu voia lui Dumnezeu. Desi manastirea e simpla si modesta, se fac niste lucruri minunate aici, se vede mana lui Dumnezeu in toata aceasta lucrare. Langa gardul manastirii noastre comunitatea penticostala a inaltat o casa de adunare despre care se spune ca ar fi una dintre cele mai mari de la noi din tara. Ei au fonduri mari, dar casa nu e inca terminata. In timp ce noi, cu ajutorul lui Dumnezeu, am inaintat foarte mult.”
Primul Paraclis al manastirii a fost sfintit in data de 10 octombrie 1993, de catre IPS Bartolomeu Anania. In anul 1995, a avut loc la Dobric primul sinod monahal la care au participat IPS Bartolomeu, PS Irineu, exarhul manastirilor din eparhie, arhimandritul Vasile Fluieras, protopopul Ioan Dambu, impreuna cu staretii, staretele si duhovnicii celor 16 manastiri din cadrul Arhiepiscopiei Clujului. In acelasi an monahia Cotofana Veronica a fost instalata ca stareta de catre IPS Bartolomeu. Tot in 1995 a fost inaugurata trapeza mare a manastirii, cu o capacitate de 100 de persoane.
Sarbatoarea Sfintilor Imparati Constantin si Elena din anul 1996 a adus in viata manastirii o mare bucurie. Obstea maicilor din Dobric a primit in randurile sale o noua monahie, pe maica Bartolomea iar intaistatatorul eparhiei IPS Bartolomeu a sfintit crucea de temelie a viitoarei biserici de zid a manastirii. Momentul a fost umbrit insa de furtul crucii de stejar sculptate care strajuia piatra de temelie a noii bisericii. Crucea de temelie a fost insa resfintita in anul umator.
In 2001, pe terenul manastirii, a fost sfintita de catre PS Vasile Somesanul o noua bisercuta de lemn in stil maramuresean. In anul 2002 au continuat lucrarile de imprejmuire a manastirii cu zid de piatra si s-a inceput renovarea paraclisului cu hramul 'Sfintii Imparati Constantin si Elena', resfintit in toamna aceluiasi an. In 2004 s-au finalizat lucrarile de imprejmuire cu zid de piatra care inconjoara 2,5 ha de teren iar in anul urmator s-a incheiat constructia clopotnitei.
In fiecare an, la praznicele mari, prezenta ierarhilor la manastire a adus mangaiere obstii maicutelor mult incercate si a adunat multi credinciosi la slujbe.
Dl. Dr. Dan Victor Muresan, un veritabil cronicar al manastirii din Dobric, si-a notat in insemnarile sale un moment deosebit al anului 2003:
“La inceputul anului 2003, la Manastirea Dobric vine si slujeste preotul Grigore Prodan, preot misionar in Episcopia Giurgiului. La sfarsitul Sfintei Liturghii, parintele le-a povestit credinciosilor un vis prin care Maica Domnului i-a cerut s-o aduca la Dobric, fapt pentru care, in preajma zilei de 25 martie 2003, a cumparat o icoana foarte veche pentru manastirea din Dobric si a facut mai intai un pelerinaj cu icoana pe la manastiri de pe valea Oltului, apoi prin judetul Alba dupa care a ajuns la Dobric in ajunul Sarbatorii de Buna Vestire. S-a adunat foarte multa lume la acest praznic iar Icoana Maicii Domnului cu Pruncul, donata de Parintele Grigore, o pictura naiva pe lemn foarte veche provenind din Ucraina, a fost asezata in fata iconostasului din Paraclisul 'Sfintii Imparati Constantin si Elena', in partea stanga."
In 2004, peste toate necazurile si incercarile prin care au trecut vietuitoarele si stareta manastirii, o boala grea si aparent incurabila venea sa zdruncine sanatatea trupeasca si sufleteasca a maicii starete Veronica. Acel an avea sa fie si anul intalnirii deloc intamplatoare dintre maica stareta Veronica si dl. Dan Victor Muresan, Doctor in Stiinte Medicale, medic primar chirurg la Institutul Oncologic din Cluj. Cu nadejdea in Dumnezeu, in Maica Domnului si in toti ocrotitorii manastirii au fost invinse si acele grele incercari, printr-o operatie reusita si o vindecare deplina. Si cum o minune naste o alta minune, medicul chirurg Dr. Dan Victor Muresan, care s-a ocupat de cazul maicii starete, nu prea atasat pana atunci de Biserica si de traditiile acesteia, devine cu timpul unul dintre apropiatii manastirii. A fost un an de cotitura si in viata renumitului chirurg, dupa cum insusi marturiseste:
"In anul 2004, printr-o intamplare nefericita, am intalnit-o ca pacienta pe maica Veronica, stareta Manastirii de la Dobric. A fost usor sa te apropii de aceasta manastire prin felul de a fi al maicilor: ospitaliere, pline de bucurii duhovnicesti, pricepute gospodine, intr-un cuvant adevarate calugarite. Si astfel, in scurt timp, am ajuns sa inteleg multe lucruri folositoare sufletului, hotarandu-ma, la indemnul si sfaturile maicii starete, sa urmez Facultatea de Teologie Ortodoxa din Cluj Napoca, pe care am absolvit-o in anul 2009. Cum era si firesc, alegerea temei pentru licenta a depins in cea mai mare masura de locul de unde am pornit cautarile unei vieti pline de bucurii, impliniri si daruri duhovnicesti.”
In anul 2005, manastirea a facut pasi importanti in desavarsirea organizatorica, au inceput lucrarile la Casa monahala si s-au finalizat lucrarile la clopotnita. Visul maicii starete a fost inca de la inceput inaltarea in centrul parcului, pe proprietatea manastirii, a unei biserici mari care sa fie pe masura locului unde se afla amplasata manastirea si care sa poarte hramul 'Adormirea Maicii Domnului'.
Este un proiect maret, o copie a bisericii Manastirii de la Nicula. Asa ca obstea maicilor de la Dobric mai are multe de facut, dupa cum ne spune maica stareta Veronica:
"Acum problemele cu care ne confruntam sunt cele legate de construirea si dezvoltarea acestei manastiri a carei obste este destul de tanara, dar cu ajutorul lui Dumnezeu si al Sfintilor care ocrotesc manastirea noastra, Sfantul Evanghelist Luca, Sfintii Imparati Constantin si Elena, incetul cu incetul, manastirea se dezvolta, iar viata noastra intra in firescul randuielilor monahale. Multumim lui Dumnezeu, Maicii Domnului si tuturor Sfintilor care ne ocrotesc pentru ca manastirea se afla intr-o faza destul de inaintata de dezvoltare si asta ne bucura destul de mult. Multumim tuturor crestinilor ortodocsi care au avut incredere in noi si ne-au sprijinit deoarece fara ei n-am fi putut sa facem nimic aici.
Din punct de vedere spiritual, slujbele se fac in ciuda tuturor vitregiilor din aceasta zona. Avem slujbele de dimineata, de seara si consideram ca slujbele acestea ne-au ajutat, ne-au intarit, ne-au sprijinit pentru a locui in aceasta zona, care nu e chiar prielnica manastirii, si pentru a putea sa ducem mai departe traditia stramoseasca. Le multumim si ierarhilor si preotilor din Biserica Ortodoxa care intotdeauna au fost apropiati de noi, savarsind aici minunate Sfinte Liturghii la hramuri, de Sfintii Imparati Constantin si Elena, de Adormirea Maicii Domnului. La Adormirea Maicii Domnului incepe slujba inca din ajunul Sarbatorii, adica pe 14 august si totul e aproape ca la Nicula, cu rugaciuni de toata noaptea, cu citirea Molitfelor Sfantului Vasile cel Mare la miezul noptii. In fiecare an vine tot mai multa lume la acest hram ceea ce ne bucura foarte mult.
Avem si o bisericuta din lemn cu hramul "Sfantul Evanghelist Luca” construita in stil maramuresean de catre mesterii din Barsana in 30 de zile. Apoi avem turnata fundatia bisericii mari de zid cu hramul 'Adormirea Maicii Domnului'. In casa in care locuim acum avem o incapere amenajata, un inceput de centru social. Primim cazuri sociale de batrane care sunt abandonate de familie, cu pensii foarte mici, iar manastirea pe cheltuiala ei le poarta de grija. Am mai inaltat o cladire noua pe care am numit-o Casa monahala unde avem o trapeza care va adaposti peste 250 de persoane. Era foarte necesar sa facem aceasta trapeza pentru ca la hramurile pe care le avem in timpul anului vine foarte multa lume. Manastirea este inconjurata de un gard de piatra. Lucrarile la acest gard au durat aproape patru ani iar la intrare avem o clopotnita in stil moldovenesc. Exista trei intrari. Vin multi oameni la noi la manastire care simt ca aici isi gasesc linistea ceea ce ne dorim si noi. Sa dea Bunul Dumnezeu sa ajungem sa terminam ceea ce ne-am propus, adica biserica mare cu hramul ''Adormirea Maicii Domnului'' si sa putem sa intram si mai bine pe drumul monahismului asa cum ne cer Sfintii Parinti.”
Manastirea a avut insa in toti acesti ani o mare durere: lipsa unui preot duhovnic si slujitor permanent, dar, din mai 2009, manastirea are, in sfarsit, preotul slujitor si duhovnic al ei, vrednicul ieromonah Iacob Rus.
Obstea are acum patru vietuitoare, doua calugarite si doua surori. Manastirea are si o gospodarie anexa cu cateva animale si pasari, are livada, gradina de zarzavaturi si teren arabil la camp prin care se asigura cele necesare traiului. Pe langa activitatea spirituala (slujbele de dimineata, de seara) si sociala, pe langa cea administrativa, maicile lucreaza si in cadrul unui atelier de icoane, unde se aplica litografii pe lemn, se impletesc cruciulite, bratari, s.a. care aduc venituri in plus din vanzari, pentru a intregi nevoile manastirii aflate inca in constructie.
Daca sustineti blogul nostru ne puteti ajuta cu un like paginii noastre sau un share!!!
