Manastirea Tariceni

Cu si despre manastirea Tariceni din judetul Calarasi

4 vietuitoare, viata de obste

Hram: Sfantul Mare Ierarh Nicolae

Acces: din Sarulesti (7 km S din DN3), loc. situata langa Autostrada Soarelui, DJ303 spre SE pana la Tariceni, 20 km din Autostrada Soarelui; 18 km din Lehliu

Stareta: monahia Sebastiana Gatlan;

Adresa: sat Tariceni, com. Frasinet, 917096, jud. Calarasi

         Tăriceni este un sat în comuna Frăsinet din județul Călărași, Muntenia, România. Se află pe malul lacului Mostiștea.

        Având rădăcini adânci în negura istoriei, satul Tăriceni (Vutești după vechea denumire) este menționat pentru prima dată într-un document din 2 aprilie 1579, prin care Mihnea Turcitul îi întărește lui Chirică comisul o ocină în satul Vutești: „Din mila lui Dumnezeu, Io Mihnea voevod și domn a toată țara Ungrovlahiei, fiul marelui și prea bunului Alexandru voevod. Dă domnia mea această poruncă a domniei mele slugei mele Chirică comis și Jupâniței sale Neacșa și cu nora sa Mara și cu fii lor, câți Dumnezeu le va da, ca să le fie ocina satul Vutești, partea bunicii lor Neacșa, toată de pretutindeni, pentru că le este veche și dreaptă ocină și zestre de la bunica lor Neacșa, dată de frații ei, de jupan Șerban ban și de Diicul clucer. Și hotarele să i se știe: dinspre Curtești de la Mostiștea, pe la fântâna lui Bugu și pe la păr și pe vâlcea ța gorgonul lui Stelea, apoi la locul lui Stoica, până la drumul Icoanei”.

        Un alt document, din 28 noiembrie 1579, menționează drumul peștelui, care trece prin aceasta zonă și se explică de ce s-a înființat un sat pe malul Mostiștei, în apropierea vechiului târg Cornățel, atestat documentar în 1526. Localitatea Vutești a reprezentat loc de trecere, de odihnă și de popas pentru negustorii români, greci și sârbi care preluau peștele de la Dunăre, de la Cornățel și îl transportau spre București și alte orașe ale țării pentru a fi comercializat. Datorită acestei intense activități, zona respectivă și satul Vutești, încep a fi locuite de o populație de origine diferite.

        Un document din 10 mai 1623 face referire la originea locuitorilor din zonă, dar menționează și o altă posibilă sursă de proveniență a lor. Este un document prin care Radu Mihnea dăruiește lui Dumitrachi Cantacuzino satul Frăsinetul, învecinat cu Vutești, fost sat domnesc, cumpărat de Mihai Viteazul.

        Satul Vutești aflându-se în vecinătatea orașului Cornățel, unde principala ocupație era negusoria, de pe urma căreia oamenii strângeau averi frumoase, a fost cumpărat de „Ianiu, feciorul Cornei de oraș de Cornățel”. Documentele menționează faptul că, Ianiu cumpară, la 16 decembrie 1631, de la Despina jupâneasa Vladului biv logofat Rudeanul și de la coconii ei Radu și Vladul „satul Vutești de pe apa Mostiștei ot sudstvo elhov, tot satul cu tot hotarul și cu toți rumânii, în numar de zece, cu două mori…”, pe prețul de 210 ughi. Avem de-a face, după toate probabilitățile, cu satul Tăriceni din epoca modernă și contemporană; numele nou, ce apare în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, a înlocuit pe cel vechi, de caracter special, așa cum s-a întâmplat cu o serie de nume de acest fel din județele Ilfov și Ialomița.

        Ianiul n-a putut să stăpânească netulburat mult timp satul pe care-l cumpărase. Abia trecuseră 3 ani și se ridică asupra lui Gheorghe vistierul, viitorul ispravnic al zidirii din Cornățel și bunicul cronicarului Radu Popescu. spunând că el avea mai mult drept să cumpere decât Ianiul , deoarece era vecin de moșie cu satul respectiv. În cele din urmă cei doi ajung la o înțelegere și anume să stăpânească fiecare câte o jumătate din acel sat, împărțindu-și între ei și rumânii. Actul de înțelegere sau zapisul poartă data de 3 martie 1634.

        După anul 1648, când a fost zidită biserica de la Cornățel, Matei Basarab a cumpărat satul Vutești, două treimi de la Dimitrașco, clucerul ot Spineni și o treime de la Dumitru, vistierul Dudescu, dăruind apoi satul, mânăstirii sale Căldărușani.

        În secolul al XVIII-lea, documentele menționează ca Rosețeștii stăpâneau în Ilfov și moșia Tăriceni, de la nord de Cornățel și moșia Careda.

        La sfârșitul secolului al XVIII-lea, moșia Tăriceni este cumpărată de morari greci, care aveau legături cu egumenii greci din partea locului.

        În 1828, vrednicul de pomenire negustor, de neam grec, Hristofor Guva, ridică din temelii această biserică, refăcută de atunci în mai multe rânduri, așa cum se menționează și în pisania bisericii. Biserica a fost transformată cu timpul în mânăstire de egumeni greci și români care aparținea Parohiei Odaia Vlădichii (azi Sultana). După terminarea bisericii a fost închinată Sfântului Munte. Mânăstirea a fost desființată odată cu secularizarea lui A.I. Cuza, iar biserica a rămas în grija locuitorilor satului până în 1970-1971, când aceștia au fost strămutați de regimul comunist.

        În prezent satul mai are în componență doar cateva case care mai sunt în picioare, și Biserica mănăstirii cu gospodăriile aferente acesteia.

        Biserica Tăriceni este ridicată din cărămida nuruită cu nuiele și pământ, o caracteristică pentru toate bisericile din Bărăgan, unde lipsește piatra de râu.Materialul și tehnica de construcție arată că așezământul monahal a fost ridicat dintr-o necesitate spirituală a localnicilor și nu avea un rol de apărare. Ea a fost permanent loc de odihnă, de popas și de purificare a sufletului pentru cei din partea locului, dar și pentru drumeții care călătoreau de la București spre Dunăre. A fost construită pe deal, cum spun sătenii, in formă dreptunghiulară fără zid împrejmuitor, iar pe latura de nord și vest s-au aflat casele egumenești. Are un plan mononavat, fiind compusă, la început, din pridvor, pronaos, naos și altar, iar mai târziu s-au adăugat tinda cu doua coloane simple și două ferestre laterale. Pronaosul bisericii este foarte mic și nu este despărțit de naos prin zid, ca la alte biserici. La fel ca și pridvorul, pronaosul este boltit cu o calotă susținută lateral de arce puternice semicilindrice longitudinale. Decorațiunea exterioară este extrem de simplă. Pe fondul alb se detașează un brâu median la partea superioară, care încingea perimetral monumentul cât și ancadramentele de piatră ale ușii de intrare și ale ferestrelor. La partea inferioară singurul decor îl constituie soclul înalt de circa un metru. La partea superioară zidăria se închide cu o cornișă formată din cărămizi in triunghi. Ferestrele puține la număr sunt subliniate cu arhivolte. Descriind exteriorul bisericii nu putem să trecem cu vederea un aspect particular al arhitecturii sale. Este vorba despre forma perfect hexagonală a tamburului turlei.

        În fața bisericii se afla clopotnița modestă și toaca ce se bat cu prilejul fiecărei slujbe. Acoperișul este realizat din tablă în două pante. La intrarea în biserică se păstrează pictura originala, icoanele dintr-o parte și din cealaltă a ușii fiind realizate de un pictor grec. În 1935, preotul Alexe Voicu apelează la pictorul Dogărăscu pentru repictare.

         În interior sunt și alte icoane valoroase aduse de la Sfântul Munte Athos dovadă fiind și semnătura cu litere grecești. De asemenea, interiorul are o cromatica vie, folosind în special roșu, verde, alb și galben-auriu, ceea ce dă o luminozitate aparte. Fețele sfinților sunt luminoase, optimiste, intrând parcă în consonanță cu spiritul locuitorilor satului Tăriceni, care au rezistat evenimentelor vremii. Lor le place să spună că Tăriceni ar însemna chiar tăria celor ce o cer, adica rezistența celor care cred în existența lui Dumnezeu și credință. Bisericuța este înfrumusețată astăzi prin darurile aduse de cei care vin să-și descarce sufletul și să uite de agitația vieții cotidiene.

        În anul 2001, în luna august, vrednicul de pomenire episcop Damaschin Coravu, redeschide vechea biserica a satului Tăriceni, pe care a găsit-o într-o stare deplorabilă, părăsită de treizeci de ani, pe care a transformat-o în Schit de călugari, cu viețuire de obște, încredințându-l spre organizare și conducere tânărului ieromonah Zosima Alecu. Astfel, a început procesul de reparație și construcție a bisericii și incintei monahale. Începutul lunii decembrie 2007 a fost cernit pentru rugătorii Schitului Tăriceni, întrucât luni, 3 decembrie 2007, s-a mutat la Domnul părintele Zosima Alecu, starețul acestul schit. Ulterior, în 2008[2], Schitul Tăriceni a fost transformat în mânăstire de maici, stareță fiind Sebastiana Gâtlan, având viețuire de obște.

        Lăcașul de cult din inima Bărăganului a ținut prima pagina a jurnalelor când a explodat bomba: stareța Sebastiana Gâtlan(40 de ani) de la Tăriceni a dat naștere la gemene, pe 27 noiembrie 2011, la Spitalul Sfântul Pantelimon din Capitală. Pentru a reface imaginea șifonată, Episcopia Sloboziei și Călărașilor a numit-o stareță pe Marina Roșu, după ce fosta măicuță a făcut de râs breasla călugărițelor.

        Pe un deal din vecinătatea bisericii exista o troiță, aparținând mânastirii, ridicată în anul 1850, cu forma unui paraclis, imitând în miniatură biserica, având aproximativ 15 m2. Troița, închinată Sfintei Mucenițe Filofteia, a adăpostit moaștele sfintei Paraschiva care au trecut pe aici într-o perioadă istorică întunecată. Accesul spre mânăstire este indicat actualmente de o troiță zidită cu hramul Duminica Tuturor Sfinților, ce a fost ridicată pe drumul rutier național din apropiere.

        Manastirea Tariceni a fost infiintat in 2001. Biserica de la 1834, este ctitorie a negustorului grec Hristofor Guva. Biserica a fost transformata cu timpul in manastire de egumeni greci si romani care apartinea Parohiei Odaia Vladichii (azi Sultana). Dupa terminarea bisericii a fost inchinata Sfantului Munte. Manastirea a fost desfiintata odata cu secularizarea lui A.I. Cuza, iar biserica a ramas in grija locuitorilor satului pana in 1970-1971, cand acestia au fost stramutati de regimul comunist.

        In anul 2001, in luna august, vrednicul de pomenire episcop Damaschin Coravu, redeschide vechea biserica a satului Tariceni, pe care a gasit-o intr-o stare deplorabila, parasita de treizeci de ani, pe care a transformat-o in Schit de calugari, cu vietuire de obste, incredintandu-l spre organizare si conducere tanarului ieromonah Zosima Alecu. Astfel, a inceput procesul de reparatie si constructie a bisericii si incintei monahale.

        Dupa trecerea la cele vesnice, in 2007, a staretului Zosima Alecu, asezamantul Tariceni devine manastire de maici.

Daca sustineti blogul nostru ne puteti ajuta cu un like paginii noastre sau un share!!!

Manastirea Plataresti

Cu si despre manastirea Plataresti din judetul Calarasi

        Mănăstirea Plătărești este o mănăstire de confesiune ortodoxă, aflată în subordonarea canonică a Episcopiei Sloboziei și Călărașilor. Mănăstirea a fost ctitorită de domnul Țării Românești Matei Basarab și soția sa Elina, în anul 1632, biserica de piatră a mănăstirii fiind construită între 1642-1646 de același Domn și sfințită la 3 aprilie 1646.

         Mănăstirea este situată în partea de sud a localității Plătărești din județul Călărași, pe o terasă a râului Dâmbovița, după confluența sa cu râul Colentina, la circa 20 de kilometri sud-est de București și 15 kilometri de Mănăstirea Cernica.

        Ansamblul arhitectonic al mănăstirii Plătărești a fost declarat monument istoric în anul 1915, în prezent fiind inclus pe lista monumentelor istorice din județul Călărași din anii 2004 și 2010, ca monument arhitectonic de importanță națională. Ansamblul monahal este format din: Biserica cu hramul „Sfântul Mare Mucenic Mercurie”, Casa Domnească, chilii, construcții anexă și zid de incintă, toate incluse pe lista monumentelor istorice.

        Legendele referitoare la începuturile mănăstirii menționează două variante principale. Conform primei variante, mănăstirea a fost ridicată în amintirea unei lupte cu tătarii care îl sprijineau pe Radu Iliaș, la preluarea domniei de către Matei Basarab, în 1632. A doua variantă spune că Matei Basarab a ridicat mănăstirea în amintirea victoriei obținute asupra lui Vasile Lupu la Nenișori în octombrie 1639. Este posibil ca ambele variante să fie adevărate, în sensul că după lupta din 1632 Matei Basarab a înființat mănăstirea, iar după victoria din 1639 a construit biserica de piatră a mănăstirii.

        Viața monahală a fost întreruptă de mai multe ori de-a lungul istoriei, mănăstirea căzând succesiv în ruină și fiind refăcută. În anumite perioade, localul actualei mănăstiri a fost transformat de autorități în penitenciar pentru femei sau spital pentru bolnavii de afecțiuni psihice.

        Episcopia Sloboziei și Călărașilor a reînființat mănăstirea în anul 2000 ca mănăstire de maici, transformând-o în mănăstire de călugări în anul 2004. Începând cu 1 septembrie 2009, mănăstirea a redevenit mănăstire de maici, statut pe care îl are și în prezent.

        Mănăstirea Plătărești are o importantă valoare istorică și de patrimoniu, prin pictura din pronaos și cele patru icoane împărătești și de hram, păstrate în forma lor originală din timpul lui Matei Basarab. Ea este, alături de Mănăstirea Arnota, singura mănăstire ctitorită de Matei Basarab în care s-a mai păstrat pictura murală originală din secolul al XVII-lea. 

Daca sustineti blogul nostru ne puteti ajuta cu un like paginii noastre sau un share!!!

Manastirea Negoiesti

Cu si despre manastirea Negoiesti din judetul Calarasi

        Mănăstirea Negoiești este o mănăstire ortodoxă din România, situată în satul Negoești din Comuna Șoldanu, Călărași, (județul Călărași). Mănăstirea a fost construită în anul 1649, ctitorită de Matei Basarab și soția sa, apoi reparată în anii 1777 și 1850.

        Ansamblul arhitectonic al mănăstirii Negoiești a fost declarat monument istoric fiind inclus pe lista monumentelor istorice din județul Călărași din anii 2004 și 2010, ca monument arhitectonic de importanță națională.

Ruinele chiliilor

Aspectul mânăstirii ruinate înainte de 1911.

        Ansamblul mănăstirii cuprinde Biserica „Sf. Mihail și Gavril”, ruinele chiliilor și zidul de incintă.

        Mănăstirea Negoiești a fost ctitorită de Matei Basarab și soția lui, domna Elina.

        Între 1825 și 1838, bolnavii mintali de la mânăstirile Sfânta Vineri, Sf. Gheorghe și Sărindar din București au fost mutați la mânăstirea Negoiești, de unde în 1838 au fost mutați la Mănăstirea Balamuci.

        Mănăstirea Negoieşti este un frumos lăcaş de cult, aflat în satul Negoiesti, Comuna Solddanu, la 20 de km de Olteniţa, construit in anul 1649 si  Poartă Hramul „Sfinţilor Mihail şi Gavriil”.

        Mănăstirea Negoieşti este una dintre ctitoriile domnitorului Matei Basarab şi a soţiei sale Elena, mănăstire a cărei începuturi pornesc din anul 1649. Biserica este de mărimi impunătoare, având o înălţime de 31 de metri, lungime de 18 metri şi o lăţime de peste 7 metri. Zidurile, din piatră şi cărămidă, au o grosime de peste 1 metru, în unele locuri ajungând să depăşească 2,5 metri. Era formată din clădirea propriu-zisă, încăperile bisericeşti, clopotniţa şi zidul înconjurător. Turla bisericii era jumătate construită din cărămidă şi jumătate din lemn. Biserica era prevăzută cu ferestre din fier cu geamuri. Interiorul bisericii este de forma unui patrulater neregulat, iar pardoseala era din cărămidă. Clopotniţa bisericii a fost construită din zid şi acoperită cu şindrilă. Se spune că în anul 1680, la prima invazie a turcilor asupra mănăstirii, clopotul din clopotniţă a fost luat de aceştia.

        Intrarea în biserică se făcea printr-o poartă mare, construită din scânduri de brad. În ceea ce priveşte casele egumeneşti, acestea au fost construite odată cu biserica şi fiecare era dotată cu pivniţă proprie, unde erau păstrate produsele necersare egumenilor şi călugărilor mănăstireşti. La un an după ridicare, biserica a fost închinat-o la Muntele Athos, afacerile administrative şi religioase fiind acordate egumenilor greci.

         De-a lungul timpului, mănăstirea Negoieşti a primit numeroase danii de la domnii Ţării Româneşti sau de la alţi boieri. Conform unor documente din sec. al XVII-lea, mănăstirea a avut un istoric zbuciumat, fiind atacată în mai multe rânduri de turci. În anul 1680, are loc un prim atac. După anul 1720, atacurile devin din ce în ce mai dese, pentru ca în anul 1810, mănăstirea să fie părăsită de egumeni aproape în totalitate.

        În anul 1823, biserica „Sfinţii Arhangheli” este menţionată de către Mitropolia Ţării Româneşti ca având ferestre fără geamuri, pereţi interiori nepictaţi, pardoseală de cărămidă, iar turla mare şi clopotniţa din zid deteriorate, precum şi zidurile înconjurătoare.

În anul 1864, biserica trece printr-un proces amplu de restaurare, condus de arhitectul Schlater. Interiorul bisericii a fost pictat de Constantin Lecca, iar catapeteasma sculptată de Constantin Babic.

        În urma aplicării legii secularizării, în anul 1864, mănăstirea ajunge la rangul de biserică de mir, iar călugării merg fie la mănăstirea Căldăruşani, fie la mănăstirea Snagov. În urma cutremurului din 1977, mănăstirea nu rămâne neatinsă, suferind deteriorări grave, pentru ca începând cu acelaşi an şi până în 1850, să treacă printr-un şir de lucrări de restaurare.

Aşadar, istoria mănăstirii Negoieşti poate fi împărţită în trei faze:

         Între anii 1649-1718: perioadă liniştită, când mânăstirea primeşte bunuri şi moşii, plasând-o printre cele mai bogate din Ţara Românească.

         Între anii 1719-1823: perioadă tumultuoasă, când atacurile turcilor se înteţesc, iar mănăstirea ajunge în stadiu grav de deteriorare.

         Între anii 1823-1863: perioadă de redresare, când mănăstirea revine la farmecul de altădată.

         Între anii 2004 şi 2010, ansamblu mănăstiresc a fost declarat monument istoric, fiind inclus pe lista monumentelor istorice din judeţul Călăraşi, din care fac parte Biserica „Sfinţii Mihai şi Gavril”, ruinele chiliilor şi zidul de incintă.

Daca sustineti blogul nostru ne puteti ajuta cu un like paginii noastre sau un share!!!

Manastirea Libertatea

Cu si despre manastirea Libertatea din judetul Calarasi

        Manastirea Sfanta Treime, cunoscuta si sub denumirea de Manastirea Libertatea, este o manastire ortodoxa cu obste de maici, din judetul Calarasi. Asezata la o distanta de numai 4 kilometri inspre nord de localitatea Coslogeni, comuna Dichiseni, sat aflat pe DN 3B, care leaga orasul Calarasi (14km) de orasul Fetesti (30km), nu departe de malul bratului Borcea.

        Numele manastirii - Libertatea - este luat dupa denumirea fostului sat Libertatea, sat alcatuit din deportati, care ulterior au fost stramutati in localitatile invecinate: Coslogeni, Roseti, Modelu si Calarasi.

        Biserica din satul Libertatea a fost zidita intre anii 1936-1942, prin osteneala preotului Nicolae Brebeanu, fiind sfintita la data de 26 octombrie 1942, de catre Preasfintitul Cosma Petrovici, episcopul Dunarii de Jos. Biserica functioneaza ca filie a parohiei Coslogeni pana in anul 1976, cand din ordinul reprezentantilor regimului comunist, locuitorii satului au fost stramutati, iar biserica a fost lasata in paragina, devenind adapost pentru animale.

        Manastirea Sfanta Treime - Libertatea a fost infiintata in anul 2000. La data de 1 iulie 2000 episcopul a dat binecuvantarea pentru infiintarea unei manastiri de maici, cu hramul Sfanta Treime. In luna aprilie a anului 2001, maicile adunate aici incep repararea bisericii celei vechi, aflate la acea data in ruina. Lucrarile au fost puternic sustinute si de maica stareta Marina Necsulescu.

        In anul 2003, biserica a fost pictata in fresca, sfintirea acesteia fiind savarsita de PS Damaschin Coravu al Sloboziei si Calarasilor. In anul 2004 s-a terminat de zidit si corpul de chilii, multumita inginerului Petre Marian Milut.

        Actuala stareta a manastirii, maica Daria, poarta de grija unei obsti de 13 maici. Stareta a venit aici din Manastirea Micaluseni, judetul Iasi, fiind de origine din tinutul Baragnului. Hramul bisericii manastirii este cel al vechii biserici, anume Sfintii Imparati Constantin si Elena.

        Manastirea Libertatea nu are inca facilitati de cazare, dar poate oferi o masa calda tuturor credinciosilor si pelerinilor. In biserica sunt pastrate mai multe Sfinte Moaste: Particele de la Sfintii 14.000 de Prunci ucisi la Ierusalim din porunca lui Irod, de la Sfintii Parinti ucisi de persi in anul 650. si de la Sfintii Inochentie si Focsa din Odessa.

Daca sustineti blogul nostru ne puteti ajuta cu un like pagini noastre sau un share!!!