Se afișează postările cu eticheta manastiri in judetul valcea. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta manastiri in judetul valcea. Afișați toate postările

Manastirea Turnu


Cu si despre manastirea Turnu din judetul Valcea











        Manastirea Turnu este una dintre vetrele monahale de mare spiritualitate crestina, din Eparhia Ramnicului, asezata intr-un loc retras pe malul stang al Oltului, sub Muntele Cozia, la doi kilometri de ctitoria voievodului Mircea cel Batran, Manastirea Cozia.

        Accesul spre ea a fost deosebit de greu, timp de secole. Din partea sudica, se ajungea cu trasura de la Jiblea, iar de la Cozia, cu barca peste Olt, apoi pe jos de-a lungul raului: spre nord, singura legatura o formau potecile ce urcau culmea muntelui si coborau in satele Lovistei. Chiar si marele geograf George Lahovari mentiona, in secolul al XIX-lea, ca numai "piciorul si calul pot patrunde acolo".

        Astazi, posibilitatile de a ajunge aici sunt multiple si comode, cei ce doresc o plimbare pe jos, merg din statiunea Caciulata peste digul ce uneste cele doua maluri ale raului, altii cu trenul, ce opreste in statia din apropiere, sau cu masina, pana in curtea Sfantului Locas.

         Denumirea manastirii vine de la un turn masiv, de pe stanca numita "Piscul lui Teofil", construit in secolul al II-lea de legiunile romane din Castrul Arutela ale carui ruine se mai vad in Poiana Bivolari, mai jos de actuala hidrocentrala. La inceput i s-a zis "Schitul de dupa turn", apoi "Schitul Turnu", iar in cele din urma, "Manastirea Turnu".

        Istoria ne relateaza ca prin veacurile al XV-lea si al XVI-lea s-au retras cativa calugari de la Manastirea Cozia, traind la inceput intr-o desavarsita saracie, adapostiti in colibe si case de lemn. Dintre sihastri retrasi aici cei mai renumiti au fost pustnicii Daniil si Misail, ale caror chilii (sapate in stanca) se vad si astazi.

        Pe la jumatatea secolului al XVI-lea, adunandu-se mai multi sihastri, ieroschimonahul Misail a ridicat aici o mica biserica de lemn cu hramul "Intrarea in Biserica a Maicii Domnului", intemeind astfel "Schitul Turnu".

        In anul 1676, dupa ce egumenul cozian Varlaam a fost promovat episcop al Ramnicului, acorda o grija deosebita pustnicilor de la Turnu; ajungand apoi mitropolit al Tarii Romanesti, construieste o bisericuta din piatra si caramida pe vechea temelie, a bisericii de lemn, asezand sub ea moastele cuviosilor Daniil si Misail. De atunci, ea fiind o asezare monahala cu viata statornica, sub obladuirea Manastirii Cozia.

        Biserica veche ce se afla imediat la intrare, a fost ridicata in anul 1676, pe locul alteia din lemn, ctitoria fostului episcop de Ramnic, Varlaam, mitropolitul Tarii Romanesti, stins din viata in anul 1702.

        Intre anii 1891-1896 s-a construit calea ferata Ramnicu-Valcea Raul Vadului, iar in anul 1902 a fost racordata cu legatura la Sibiu; in preajma Schitului amenajandu-se o statie C.F.R., legata de soseaua Calimanesti-Sibiu printr-un pod plutitor peste Olt, deschizand noi perspective fata de lumea exterioara.

        Datorita acestor avantaje, episcopul Gherasim Timus al Argesului decide construirea unei resedinte de vara la Turnu intre anii 1893-1901. Ea va consta dintr-o cladire cu dubla functionalitate: o Biserica spatioasa, trapeza si camere de locuit. Biserica a fost construita la etaj cu hramul "Schimbarea la Fata" (6 August) devenit hramul principal al manastirii.

        Aceasta are forma patrata, etajata, cu doua nivele, parter si etaj, la fiecare nivel fiind o biserica in care se tine slujba separat, de alt preot. Are o cupola centrala, cu acces pe scarile exterioare construite recent pe fatada de sud, dinspre lacul din apropiere.

        Planurile acestui edificiu au fost intocmite de arhitectul Anton Grigorievici Lapinscki, un polonez stabilit in tara noastra, fapt pentru care acest corp de case a fost executat intr-un chip cu totul strain de stilul bisericii romanesti. Tot el a pictat biserica intr-un stil modern. La 28 octombrie 1901, cu ocazia sfintirii noilor edificii, Schitul Turnu este ridicat la rangul de manastire canonica.

        O catastrofa pune insa capat acestui avant nemaiintalnit la Turnu: un incendiu izbucnit dintr-o soba de la arhondaric, in noaptea de 6-7 februarie 1932 distruge, intr-o singura ora, 5 corpuri de case cu 26 camere, 2 soproane, trapeza veche, clopotnita, turla de la biserica mica, tampla cu toate icoanele si candelele, iar pictura interioara o degradeaza impreuna cu tencuiala; luase foc si casa noua, dar printr-un efort deosebit incendiul este localizat si stins.

        Asezamantul a fost o copie a manastirii Cozia-Veche, fiind refacut de Gherasim Timus (1894-1911), insa biserica veche a fost mistuita de flacari in 1932, scapand din calea incendiului doar casa lui Gherasim Timus si chiliile din vale.

       Intregul ansamblu a fost refacut in anul 1933. Aceasta bisericuta, mai mica are hramul "Intrarea in Biserica a Maicii Domnului". In jurul ei se pastreaza numeroase chilii sapate in piatra, iar in incinta se afla doua pesteri unde pustnicii se izolau de lume.

        Prin straduinta episcopului Nichita Duma si daniile credinciosilor s-au refacut biserica, clopotnita si doua case. Pictura s-a realizat in fresca de catre pictorul Belizarie, intreaga lucrare fiind terminata in 1935-1936, staret fiind ieromonahul Calist Barbu.

        Ca urmare a decretului 410 din 1959, manastirea a fost desfiintata in 1961 si transformata in Casa de odihna pentru personalul Episcopiei Ramnicului si Argesului. Aceasta situatie absurda a durat pana in anul 1975 cand a fost numit ca superior, ieromonahul Teoctist Dobrin (1975-1990), iar Casa de odihna a fost evacuata si Turnu devine schit in subordinea Coziei. Cuvios, bland si harnic, egumenul reuseste, mai ales din anul 1982, sa adune in jurul sau un grup de tineri, incepand aici o noua viata monahala, cu slujbe zilnice, dupa randuiala manastireasca.

        Tot in acel an, s-a amenajat primul drum de acces, prin construirea podului de peste Olt, la Lotrisor. Cea mai mare realizare a sa consta in readucerea Schitului la statutul de Manastire, eveniment petrecut in anul 1988. pentru meritele sale, atat duhovnicesti, cat si gospodaresti, episcopul l-a distins cu rangul de protosinghel.

        Dupa retragerea staretului Teoctist, in 1990 a fost numit monahul Ioanichie Trifa, hirotonit ieromonah in 1992, care conduce destinele Manastirii si in prezent. Originar din judetul Alba, devotat vietii monahale si bun gospodar.

        Dupa incendiul din 1932, sfantul locas a beneficiat de o restaurare solida, asa cum arata in prezent. Intre anii 1935-1938, au fost construite chilii cu etaj si intregul ansamblu a fost renovat. Pana in anul 1939, aici a functionat o scoala de cantareti bisericesti. Vietuitorii de aici duc o viata austera, neconsumandu-se carne.

        Cutremurele din1977, 1085 si 1990 au produs deteriorari multiple care au impus restaurarea constructiei. Un lucru important al acestor lucrari este reconstructia acoperisului in arhitectura romneasca, iar picturile in stilul autohton, inlaturnd astfel motivele de critica a specialistilor.

        Trapeza de la parter s-a amenajat intr-o biserica spatioasa pentru multimea credinciosilor care frecventeaza manastirea, cu hramul "Izvorul Tamaduirii". Intre anii 1994-1996 s-a restaurat partea vestica a cladirii.

        O atractie deosebita pentru vizitatori sunt chiliile sapate in piatra, considerate ca spatii unde au locuit primii pustnici turneni.









        In apropierea acestui vechi asezamant monastic se pastreaza si astazi unele vestigii istorice renumite cum ar fi : castrul roman "Arutela", stanca de piatra numita "Masa lui Traian" si baile termale de la Bivolari - pe malul stang al Oltului.










Daca sustineti blogul nostru ne puteti ajuta cu un like paginii noastre sau un share!!!



Manastirea Cornetu


Cu si despre manastirea Cornetu din judetul Valcea









        Manastirea Cornetu este o manastire din Romania situata in orasul Brezoi, localitatea componenta Calinesti, judetul Valcea. Fost schit de calugari, in prezent manastire de Maici cu hramul "Taierea capului Sf. Ioan Botezatorul", monument arhitectonic din Tara Romaneasca de secol XVII despre care N. Ghika-Budesti spunea ca este dintre cele mai interesante ca plan si dintre cele mai pitoresti din aceasta vreme, ca arhitectura exterioara.

        Schitul este ctitorie a marelui vornic Mares Bajescu, mare feudal si apropiat al Cantacuzinilor. Alegerea locului s-a facut cu atentie caci, pe de o parte era apropiat de pamanturile sale, pe de alta parte, datorita pozitiei era, la acea vreme, ferit din calea ochilor privitorilor, insa apropiat de granita cu Transilvania, oferind astfel un refugiu ideal pentru ctitor si familia sa in vremurile de restriste ce aveau sa vie. Conform pisaniei originale, sculptata in piatra de Albesti, arata ca data a terminarii lucrarilor 29 august 1666, in timpul domniei lui Radu Leon. Interesant este ca cel ce realizeaza pisania este un anume popa Stan din Bajesti, cel care semneaza si pisania manastirii Aninoasa, 11 ani mai tarziu, dar si textul unei cruci de piatra din Budeasa. Inca inainte de a se fi terminat lucrul la biserica, Mares Bajescu, printr-un act datat 15 martie 1666, inzestreaza schitul cu satul Copaceni si muntii Sasa si Cornetu (cumparate cu nici o luna inainte de danie) precum si ocini in Pripoare, Titesti, Ostrov.

        In anul 1761, in timpul domniei lui Constantin Mavrocordat, un anume Alecse capitan za Loviste pune sa se refaca pictura altarului de catre zugravii Mihai, Radu si Iordache asa cum rezulta dintr-o alta pisanie situata in coltul de sud-est al naosului.

         Un alt moment important din istoria schitului il reprezinta incendiul din 1808 care distruge aproape complet biserica si chiliile, o perioada de timp viata monahala fiind intrerupta. Abia in 1835 noul staret Irimah pune sa se refaca cladirile si pictura murala. In perioada 1864-1949 biserica este administrata de catre Eforia Spitalelor Civile din Bucuresti care in 1885 finanteaza construirea iconostasului din lemn de stejar; un an mai tarziu fiind pictate in ulei si icoanele de lemn. Tot institutia ce patroneaza schitul in cooperare cu Directia Monumentelor refac intre anii 1923-1925 cupola turlei si altarul daramate de obuze de altilerie in timpul luptelor din anul 1916. In anul 1898, cu ocazia saparii tunelului pe sub zidurile de incinta ale manastirii, Directia Cailor Ferate darama o parte a vechiului zid de incinta si chiliile anexe, construindu-l pe cel actual. Din incinta originala astazi mai pot fi admirate foisorul, turnul si zidurile de pe laturile de nord si est.

        Ultimele renovari importante se fac in anul 1960 sub patronajul Directiei Monumentelor Istorice, cu aceasta ocazie se restaureaza pictura murala. Ansamblul arhitectonic este format dintr-o incinta de piatra de forma patrata pe care se situeaza chiliile. La 3 colturi ale incintei se ridica turnuri poligonale, iar la coltul din sud-est un foisor. In mijlocul curtii incintei se afla biserica, singura de altfel care mai pastreaza forma originala.

        Construita pe un plan trilobat cu un turn-clopotnita cu opt laturi pe pronaos (accesul se face pe o scarita aflata pe latura de nord) si turla Patocratorului cu zece laturi pe care sunt situate ferestre inguste. Zidul este din caramida asezata orizontal si panouri de tencuiala fiind impartit de un brau dublu de caramida aparent rotunjita care, pe fatada vestica inconjoara nisa icoanei de hram.

        Cornisa este realizata din caramida aparenta dispusa in forma de dinti de fierastrau, sub aceasta un rand de butoni si o friza de teracota smaltuita incadrata de caramizi asezate pe muchie. Soclul este proeminent fiind realizat din bolovani de munte in casete de caramida. Interiorul este reprezentativ pentru bisericile traditionale, cu zidul ce desparte naosul de pronaos plin. Pictura murala din naos este realizata in tehnica fresco in secolul al XVIII-lea iar cea din pronaos este de secol XIX. Din nefericire nu se mai pastreaza nimic din pictura originala.










Daca sustineti blogul nostru ne puteti ajuta cu un like paginii noastre sau un share!!!







Manastirea Bistrita


Cu si despre manastirea Bistrita din judetul Valcea







        Manastirea Bistrita din judetul Neamt este una dintre cele mai importante si vechi manastiri din Romania, cu o istorie bogata si o arhitectura impresionanta.

        Manastirea a fost fondata in anul 1402 de catre voievodul Petru I Musat, fiind una dintre primele manastiri construite in Moldova. In decursul anilor, manastirea a cunoscut mai multe renovari si extinderi, astfel ca astazi este o constructie impresionanta, cu ziduri masive si turle inalte.

       Manastirea Bistrita este cunoscuta si pentru frescele sale, care au fost realizate in secolul al XVI-lea de catre artisti renumiti. Aceste fresce infatiseaza scene din Biblie si sunt considerate una dintre cele mai importante colectii de arta bisericeasca din Romania.

       In prezent, manastirea este locul de pelerinaj pentru multi credinciosi, care vin sa se inchine la moastele Sfantului Ioan cel Nou de la Suceava, care este pastrat in biserica manastirii.

     Manastirea Bistrita este deschisa pentru vizitatori si turisti, oferind oportunitatea de a admira frumusetea arhitecturala si arta bisericeasca unica. In plus, manastirea ofera si cazare pentru pelerini si turisti.

      In concluzie, Manastirea Bistrita este una dintre cele mai importante si frumoase manastiri din Romania, cu o istorie bogata si o arhitectura impresionanta. Este o destinatie ideala pentru cei care doresc sa exploreze cultura si istoria religioasa a tarii, sau pentru cei care cauta un loc de liniste si rugaciune.






Daca sustineti blogul nostru ne puteti ajuta cu un like pagini noastre sau un share!!!