Manastirea Predeal

Cu si despre manastirea Predeal din judetul Brasov

Biserica mănăstirii Predeal

        Mănăstirea Predeal este o mănăstire, de maici ortodoxă din România situată în orașul Predeal ce poartă hramul Sfântul Mare Ierarh Nicolae ce se prăznuiește în fiecare an la data de 6 decembrie. Mânăstirea este datată încă din anul 1744 și în ciuda vechimii sale nu este la fel de cunoscută precum celelalte mânăstiri de pe Valea Prahovei Caraiman, Sinaia, Cornu sau Schitul Sfânta Ana.

        Manastirea Sf. Nicolae Predeal este asezata la poalele muntelui Clabucet pe valea numita Olareasa si este prima asezare omeneasca de pe aceste plaiuri. Documente amanuntite despre intemeierea acestui Schit nu se gasesc.

        Vitregia vremurilor a facut sa dispara urmele acestui asezamant.

        Dar totusi s-a pastrat un manuscris unde se vorbeste despre inceperea acestui Schit ce se numeste Predealul din plaiul Prahova, la anul 1774 in luna iunie 20, de catre Cuviosul Ioanichie Ieromonahul, care cere Prea cinstitului boier Vel- paharnic-Grigorie Buzoianul, si l-a rugat sa daruiasca loc din mosia domniei sale ca sa faca acest Schit si trei chilii.

        Acest Schit a dainui pana in anul 1788 si fiind rasmerita in vremea lui Mavrogheni, s-au ars de tucii si dupa ce s-a linistit razboiul, iar s-a apucat acel Parinte Ioanichie si a facul alt Schit tot din lemn.

        Dupa un timp a inceput Biserica a putrezit, fiind de brad si cu puterea si mila marelui Dumnezeu si prin mijlocirea Sf. Nicolae s-a inceput a se zidi Biserica la anul 1819 ...

        Cronologic, al treilea asezamant manastiresc in zona Bucegilor este Metocul din Predeal, fondat la 1774 de ieromonahul Ioanichie. Schitul s-a ridicat la poalele muntelui Clabucetul Taurului, pe atunci proprietatea lui Biv-vel logofat Crisoscolescu, care mai stapanea si Piscul lui Cumpat, Dutca, Rasnoava, fata si dosul Cerbului, pe care le vinde in 1821 doamnei Sakelarie. De asemenea reiese din document ca, la 1788, in timpul razboiului ruso-turc, schitul a fost prefacut in cenusa, pentru ca apoi staretul Ionisie sa rezideasca atat schitul cat si chiliile, sprijinit financiar de Ioan Buzatu din Baciul-Sacelelor. Constructia fiind facuta din lemn, la numai 30 de ani se reface in piatra, avandu-l drept ctitor pe Ion Manole la anul 1819.

 

        La 1917, Manastirea Predeal forma un patrulater de cladiri, deschis spre rasarit, cu laturile de 30 m in fata si 50 m spre nord-sud. Intrarea se face prin poarta mare, de sub chiliile de la vest, langa care se gaseste si clopotnita. Latura mare este formata de biserica mare, zidita in urma cu 90 de ani. Latura de la sud era formata de un sir de chilii, care la 1916 au fost bombardate. In dreptul portii de intrare, cam la vreo 30 m, se gaseste biserica de piatra cu hramul Sf. Nicolae, zidita la anul 1819. Insemnarea de pe turn a anului 1774 se refera la biserica de lemn ridicata de ieromonahul Ioanichie, arsa de turci la 1788, dupa care, precum am aratat mai sus, s-a ridicat o alta biserica de lemn, care a rezistat 30 de ani.

        Ridicarea bisericii de piatra la 1819 s-a facut – asa cum dovedeste pisania – prin daniile mai multor crestini, in special a lui Ioan Manole (patronul hanului de la Malul Ursului) si Ioan Buzatu, ambii din Baciu-Sacele. Este zidita in forma de cruce, din piatra de Caraiman, cu lungimea si latimea de 5,10 m si o singura usa de intrare, in partea vestica. In tinda se intra pe o deschidere fara usa, avand de o parte si de alta doua deschideri, ai caror pereti laterali sunt semicilindrici. In dreptul lor, pe perete, deasupra, sunt zugraviti Sfintii Nicolae, Dimitrie si Gheorghe. In tinda se mai gasesc pictati si cei 12 Apostoli, avand in centru chipul Domnului nostru Iisus Hristos.

        Biserica mare, în care se slujeşte astazi, este zidita intre anii 1833-1836 si are aceleasi caracteristici ca biserica Sf. Nicolae. Are lungimea exterioara de 22 m, latime 18 m si inaltimea 7 m, naosul fiind prevazut cu o cupolt. Alaturi de Safta Castrisoaie din Bucuresti (dupa altii Sevastia Bujoreanu din Campina, care s-a calugarit), socotita ctitor principal, la constructia bisericii au contribuit numerosi credinciosi, pomelnicul amintind pe caminarul Grigore Boureanu si Maria Druganescu, fiica raposatului Belu Logofat. Din 1919 complexul manastiresc Predeal (schitul si cele doua biserici) sunt declarate monument istoric. Pana la 1.09.1926 serviciile religioase pentru localnicii care s-au strans si au facut in jurul manastirii orasul de astazi se tineau de manastire, de catre preotii monahi. De la aceasta dată s-a infiintat parohia Predeal, cu scopul de a stabili unitatea bisericeasca a credinciosilor de aici.

Corpul de chilii și turnul-clopotniță

        In anii 1933-1935 au fost construite in manastire doua corpuri de chilii si a fost spalata pictura bisericii cu staruinta staretului Antonie Naescu. In anul 1938 se aflau aici doar sapte monahi, ce se ocupau cu slujbele bisericesti si cu gospodaria manastirii. La 21 septembrie 1940, aici au fost reinhumati o parte din cei 253 de legionari ucisi in noaptea de 21/22 septembrie 1939 in lagare si in tara din ordinul regelui Carol al II-lea si al generalului Argesanu. Prin osteneala arhimandritului Valeriu Niculaiasa au fost facute reparatii si amenajari la constructii. In anul 1942 Comisia Monumentelor Istorice a hotarat majorarea sumelor alocate pentru restaurarea bisericii vechi.

        La data de 30.01.1949 este inscrisa ultima tundere in monahism, a monahului Justinian, din comuna Bran. In 1958 regimul comunist a desfiintat manastirea, dar s-au efectuat lucrari de restaurare substantiale pentru pastrarea ca monument istoric. Intre anii 1960/61 pictorul Iosif Vasu a pictat in fresca biserica. In 1974, la implinirea a 200 de ani de existenta, s-au executat lucrari de reparatii generale la biserici, clopotnita si chilii. In 1976 se restaureaza pictura din biserica Sf. Nicolae, intrarea de sub clopotnita este impodobita cu pictura noua si camera mortuara din gangul de la intrare este pictata si ea, de acelasi pictor Ioan Vasu care pictase si biserica Nasterii Maicii Domnului.

Biserica Sf. Nicolae

Daca sustineti blogul nostru ne puteti ajuta cu un like paginii noastre sau un share !!!

Manastirea Poiana Brasov

Cu si despre manastirea Poiana Brasov din judetul Brasov

4 vietuitori, viata de obste

Hram: Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul

Acces: din Brasov (centru) se urmareste indicatorul spre Poiana Brasov, 11 km;

Staret: arhim. Hristofor Bucur;

Cazare: 4 locuri

Adresa: statiunea Poiana Brasov, 500001, jud. Brasov;

        Manastirea Poiana Brasov a fost infiintata in anul 2000. Biserica de lemn a Manastirii Poiana Brasov are la demisol chilii si alte anexe.

         Locasul de cult  este construit in stil maramuresan, cu turnul-clopotnita deasupra pridvorului.

Daca sustineti blogul nostru ne puteti ajuta cu un like paginii noastre sau un share!!!

Manastirea Gura Vaii

Cu si despre manastirea Gura Vaii din judetul Brasov

        Gura Văii este un sat în comuna Recea din județul Brașov, Transilvania, România. Până la 1 ianuarie 1965, satul Gura Văii a purtat și numele de Netotu. Este situat pe pârâul, afluent al Oltului, care și-a păstrat numele: Netot.

        Satul este menționat pentru prima dată în documentul emis la 16 iunie 1556 la cetatea Făgărașului, cu ocazia unei confirmări de moșii boierești făcută de către Ana de Nadasd, văduva lui Ștefan Mailat, împreună cu boierii jurați din Țara Făgărașului.

        Este menționat și într-un document mai vechi (din 28 iunie 1552) al Arhivei capitulare de Alba Iulia (păstrate în Biblioteca Batthyaneum), în care, alături de alți boieri jurați, apare boierul Bukur de Netot (Netotul-i Bukur).

        În anul 1733, când episcopul român unit cu Roma (greco-catolic) Inocențiu Micu-Klein a decis organizarea unei conscripțiuni în Ardeal, satul Netotu număra 62 de familii, altfel spus, în sat trăiau circa 310 persoane. În localitatea Netotu, în anul 1733, erau recenzați doi preoți uniți (greco-catolici): Dumitru și Bukur, ale căror nume de familie nu le cunoaștem. Din registrul aceleiași conscripțiuni, afăm că în sat funcționa o biserică greco-catolică. Numele localității Nethot, ca și al unuia dintre preoți, Bukur (=Bucur) erau redate în ortografie maghiară, întrucât rezultatele recensământului erau destinate unei comisii formate din neromâni, și în majoritate maghiari.

În 1765, satul a fost parțial militarizat și a făcut parte din Compania a IX-a de graniță a Regimentului I de Graniță de la Orlat până în 1851, când a fost desființat.

        La Netotu s-a născut Ioan Gavrilă Ogoranu (1 ianuarie 1923 - 1 mai 2006), conducătorul grupului de luptători anticomuniști, care a acționat în Munții Făgărașului, pe versantul nordic, între anii 1949 - 1956.

                             

Daca sustineti blogul nostru ne puteti ajuta cu un like paginii noastre sau un share!!!

Manastirea Dejani

Cu si despre manastirea Dejani din judetul Brasov

        Mănăstirea Dejani este o mănăstire ortodoxă din România situată în satul Dejani, județul Brașov.

        În secolul al XVIII-lea în Țara Făgărașului existau numeroase mănăstiri mici, amplasate la marginea satelor, în pădure sau în locuri de pășunat. Erau un fel de sihăstrii sătești, care purtau numele localităților din apropiere. Nu se cunoaște cu exactitate când a fost ctitorită mănăstirea de la Dejani, documentele referitoare la aceasta fiind foarte puține. Mănăstirea apare în câteva însemnări pe cărți de cult de la începutul secolului al XVIII-lea. În acestea apar numele a doi monahi: preotul Ioan din Iași – viitorul monah Isaia și preotul Dănilă din Dejani - viitorul monah Daniil. Istoria mai consemnează faptul că episcopul Inochentie al Râmnicului a dăruit un Triod (Râmnic,1733) schitului Dejani. Mănăstirea era atunci o modestă construcție de lemn, cu temelie din piatră. Locuințele călugărilor, mici colibe din lemn, se pierdeau în ascunzișurile pădurii. Doar o cărare de munte străbătea acest loc izolat. Obștea era constituită din 5-6 călugări cu viață aspră de pustnicie. În pomelnicul mănăstirii, alături de cei menționați anterior, mai apar și călugării Augustin și Ivanichie. Ca toate celelalte mănăstiri făgărășene, apărătoare ale credinței ortodoxe, mănăstirea de la Dejani a fost distrusă de armatele generalului Bukow, din ordinul împărătesei Maria Tereza, căzând victimă a luptei de catolicizare dusă de Imperiul austro-ungar în secolul al XVIII-lea. Astfel în 1761 călugării de la Dejani au fost martirizați, doar câțiva fugind dincolo de munți, la mănăstirile din Argeș. La ruinele mănăstirii au venit de-a lungul vremii credincioși și preoți în pelerinaj, rugându-se pentru vremuri mai bune.

        După 1989 a renăscut dorința refacerii acestui centru monastic făgărășean. Sub oblăduirea Înalt Prea Sfințitului Antonie, Mitropolitul de atunci al Ardealului, episcopul vicar al acelei vremi - Prea Sfințitul Serafim Făgărășeanul - era în căutarea unor monahi vrednici în a relua viața mănăstirească a Dejanului cu tot ceea ce ținea de reconstrucția mănăstirii. Primii pași spre însemnarea acestui loc cu o troiță i-a făcut, cu puțin timp înainte să moară, părintele Aurel Popa din Făgăraș, parohul bisericii „Adormirea Maicii Domnului“ din cimitirul vechi. Un efort susținut și asiduu pentru revigorarea și reconstrucția mănăstirii a fost depus și de părintele Ioan Ciocan, actualul protopop al Făgărașului, legat pe atunci atât de parohia Dejani cât și de cea de la Pojorta, unde pornise pictura bisericii. La vremea hotărâtă de Dumnezeu, în mod providențial, în anul 1992 au venit în aceste locuri călugări din Moldova, de la mănăstirile Sihăstria și Sihla, reactivând vatra monahală. Locul a fost defrișat și curățat, s-au montat două troițe, Poiana Mănăstirii redevenind loc de pelerinaj. Cu ajutorul credincioșilor din împrejurimi s-au construit câteva chilii și un paraclis în care ulterior s-a amenajat trapeza. În anul 1994 s-a pus piatra de temelie a noii biserici, ridicată de meșterul Petre Ciornei din Vatra Moldoviței. Împreună cu o echipă de 13 lucrători, renumitul meșter a construit biserica de la temelii, în timp de 36 de zile. Lăcașul, o construcție spațioasă din lemn, în plan triconic, cu pridvor închis, pronaos și altar. Înălțimea până în vârful turlei este de 19 m. Pictura în frescă a fost realizată de Dorel Beșleagă din Sibiu în anul 1998. Catapeteasma din lemn de stejar a fost sculptată de meșteri din Vânători-Neamț, la fel și iconostasul și mobilierul. Biserica a fost sfințită cu hramul „ Acoperământul Maicii Domnului” chiar în ziua de prăznuire, la 1 octombrie 2000, de către Prea Sfințiul Visarion Rășinăreanul, episcop vicar al Arhiepiscopiei Sibiului.

Daca sustineti blogul nostru ne puteti ajuta cu un like paginii noastre sau un share!!!

Manastirea Bucium

Cu si despre manastirea Bucium din judetul Brasov

        Mănăstirea Bucium este o mănăstire din România situată în satul Bucium, comuna Șinca din județul Brașov. Mănăstirea a fost reînființată în 1990, pe ruinele vechiului locaș, atestat documentar în 1737 și ars din ordinul generalului Bukow, trimis de împarăteasa Maria Tereza să înăbușe manifestările creștinilor ortodocși din Țara Făgărașului.

        Mănăstirea sfintelor și ortodoxe românești tradiții, lăcașul de cult este osândit flăcărilor în 1761 când monahi, parte ai locului, parte căutând adăpost în fața vitregiei vremurilor, ard odată cu vechea biserică.

        În 1928, Regina Maria purcede împlinirii unui îndrăzneț și amplu proiect, menit să edifice pe locul vechii Mănăstiri Bucium, Mănăstirea “Întregirea Neamului”, însă timpurile interbelice îi răpesc sorții de izbândă.

        Pronia Cerească se face auzită în 1953, când rugămintea credinciosului “Moș Ilie”, însoțit de tânăra familie Șandru, aduce binecuvântarea și aprobarea de construcție a bisericii de la Bucium, iscălită cu dragostea și harul Înalt Prea Sfinției Sale, Mitropolitul Bălan.

        De astă dată însă, opresiunea regimului comunist se resfrânge nefast, îngrădind drumul spre zidire. Trebuind “cu prețul vieții” să ridice mănăstirea, familia Șandru vede strădania de jumătate de veac împlinindu-se în 1990, când I.P.S. Dr. Antonie Plămădeală, Mitropolit al Ardealului apreciază și aprobă inițiativa întru zidirea Mănăstirii Bucium, iar apoi, la 6 august 1995 se sfințește Biserica între timp înălțată. Truda și rugăciunea obștii, sub binecuvântarea ierarhilor Bisericii Ortodoxe Române, încununată de dragostea credincioșilor și eforturile “Doamnei de la Mănăstire” au continuat cărămidă după cărămidă, înălțarea și îngrijirea întreg ansamblului mănăstiresc.

Daca sustineti blogul nostru ne puteti ajuta cu un like paginii noastre sau un share!!!

Manastirea Sinca Veche

Cu si despre manastirea Sinca Veche din judetul Brasov

       Lăcașuri de cult

       La 45 de km de Brașov și 22 Km de Făgăraș, la numai 3 km de satul Șinca Veche se află Așezământul Șinca Veche. 

       Bisericile rupestre din complexul monahal de la Șinca Veche se înscriu în lista celor mai vechi monumente feudale românești. 

Ștefan Meteș, unul dintre cei mai asidui cercetători ai vieții religioase din Transilvania: "De mânăstiri ortodoxe simple și sărăcăcioase ne vorbește o scrisoare a papei Inocențiu al III-lea din 1204, către episcopul latin din Oradea Mare." Bisericile rupestre de la Șinca Veche mai sunt cunoscute și cu numele de: templul împlinirii rugăciunii, templul ursitelor, mănăstirea rupestră, peștera mănăstire sau grota. Este un monument de talie națională înscris în lista monumentelor istorice sub următoarea înregistrare: Lista monumentelor istorice: LMI 2004, poziția 855, cod LMI 2004: BV- II –m-A-11826, denumire: Mănăstire rupestră (ruine), localitatea: sat Șinca Veche, comuna Șinca, adresa: Pe Dealul Pleșu, datare secolul XVIII.

       Mai sus de bisericile săpate în piatră se află Schitul Sfântul Nectarie. Înființarea schitului de la Șinca Veche, din zona Bisericilor rupestre, cu hramul „Nașterea Maicii Domnului“, a fost aprobată de către Mitropolia Ardealului în ședința permanenței Consiliului eparhial din 10 aprilie 2006. Schitul este numit astfel de către oameni deoarece adăpostește moaște ale Sf. Nectarie.

Biserica Sf. Apostoli Petru și Pavel, construită în 1830, din 1948 este în folosința BOR;

Biserica Bunavestire, al doilea hram: Nașterea Maicii Domnului, construită în anii 2000, greco-catolică.

       În fața Bisericii Bunavestire a fost ridicat un monument în memoria eroilor din cele două războaie mondiale.Un bust al lui Gheorghe Șincai a fost ridicat în fața școlii care-i poartă numele. Bustul este de bronz și a fost montat pe un postament prismatic cu bază pătrată, din granit. Pe postament au fost gravate următoarele: „GHEORGHE ȘINCAI, 1754 – 1816, Corifeu al Școlii Ardelene, întemeietorul învățământului românesc din Transilvania”. Mai jos a fost gravat un citat din opera lui Gheorghe Șincai: „Vai Neamului Românesc de nu-i va da Dumnezeu înțelepciune!” Gheorghe Șincai.

       Pe spatele postamentului au fost gravate numele celor care au contribuit la crearea și la ridicarea monumentului: Gheorghe Pioaru (preot), Victor Bârlez (primar), Eugen Urs, Nicolae Urs, Horia Salcă, Consiliul Local Șinca, proiectant: ing. Cristian Urs, sculptor: Vlad Prună, constructor: Crispadin.srl

Personalități

        Familia lui Gheorghe Șincai, istoric, filolog și preot greco-catolic român, reprezentant de seamă al Școlii Ardelene, se trăgea din Șinca Veche.

Timeline-ul localitatii

7000 – 4000 i.e.n. (aprox.) – Prima atestare arheologica a localitatii dateaza din epoca neolitica

14 – 37 e.n. (aprox.)– Stapanirea romana din perioada Imparatului Tiberius. S-a descoperit existenta unui centru populat pe actualul teritoriu al comunei Sinca. Pe aici trecea „Drumul Roman” care lega Rasnovul (antica Cumidava) de Dacia Superioara.

Stirile sunt sarace dupa retragerea romana. Localnicii traiesc in obsti satesti amplasate in locuri retrase cum ar fi Prunarie sau dealul Plesu. Bolovanii de pe acest deal (cei de langa Grota) foloseau drept „fundatie” pentru casele localnicilor pentru a se apara de invadatori sau animale salbatice.

      Pana la sfarsitul secolului al XV-lea aceasta zona a apartinut domnilor romani.

1476 – prima mentiune documentara a localitatii face referire la documente de proprietati sau privilegii boieresti. Pe timpul domnitorului Laiota Basarab cel Batran, muntele Nemaia (Namaia) de pe teritoriul comunei Sinca, este oferit boierilor din Sinca pentru implicarea acestora in luptele interne din teritoriile de peste munti.

1508 – boierii din localitate lupta alaturi de Mircea Ciobanul impotriva regelui ungar.

1534 – sunt pomeniti boierii care au luptat in 1508

1640 – Sinca ajunge proprietatea lui Francisc Masskasi. In perioada Principatului Transilvanean in timpul consolidarii feudale tot mai multi tarani ajung iobagi. In acesata parioada comunitatea avea 74 de familii.

sec. XVI – spre final de secol si sub ocuparea habsburgica localitatea se orienteaza catre civilizatia occidentala.

1697 – 1761 – o perioada de tranzitia si schimbare pentru viata localitatii datorita infiintarii regimentelor de granita de catre curta de la Viena.

1761 – Sinca face parte din Regimentul II de la Orlat. In schimbul militarizarii taranii din satele de granita devin oamni liberi, au dreptul la proprietate, avantaje economice, politice si culturale.

1762 – In localitate raman doar 4 familii mari: Barsan, Balan, Urs si Strambu.

1769 – 1773 – Sinca Veche in Harta Iosefina – Prima ridicare topografica.

1772 – Se infiinteaza prima scoala din sat la initiativa preotului si carturarului Gheorghe Sincai (istoric, filolog si preot greco-catolic).

1772 – se infiinteaza la Ohaba o scoala gimnaziala in limba germana unde se formau viitorii invatatori si ofiteri.

secolele XVII – XVIII – reprezinta pentru localitate o perioada de prosperitate economica si demografica. Aceasta perioada este marcata si de participarea sincanilor in marile conflicte internationale, inclusiv in razboaiele napoleoniene.

1830 – Se construieste biserica greco-catolica cu hramul Apostoli Petru si Pavel.

1848 – Satul infrunta cu greu in acest timp Moartea Neagra (ciuma), lepra si holera.

1848-1849 – Efectele revolutiei se simt prin marusile luate de desfiintarea iobagiei, masuri de care beneficiaza si satele Sercaita si Persani.

1849 – In primavara acestui an sincanii participa la revolutie la Sercaia, alaturi de preotul satului. Acesta este ucis in revolutie impreuna cu alti 5 localnici.

1851 – Sunt infiintate la Sercaita si Persani doua scoli noi, ca efect al revolutiei. O alta urmare a fost desfiintarea regimentelor graniceresti din care Sinca facea parte.

1867 – Pe perioada dualismului se intensifica lupta nationala. In consecinta sunt intemeiate scoli confesionale unde predarea se face in limba romana.

1908 – Este inaugurata calea ferata ce facea legatura intre Brasov si Fagaras prin localitatea Sinca Veche si viaductul Podul Ilii, primul pod din beton armat, astazi fiind cel mai vechi viaduct de cale ferata de pe teritoriul actual al Romaniei.

1914 – 1918 – In Primul Razboi Mondial si-au dat viata un numar mare de eroi. Perioada aceasta a reprezentat retragerea autoritatilor locale din Sinca Veche, revenind mai tarziu, odata cu Marea Unire.

1919 – 1939 – Perioada interbelica este o vreme de inflorire pentru satele comunei.

1939 – 1945 – Foarte multi sincani se inroleaza in armata fapt datorat intrarii Romaniei in Al Doilea Razboi Mondial, moment care pune capat dezvoltarii comunitatii.

1948 – Calea ferata ce strabate localitatea este inchisa datorita defectelor structurale a viaductului Podul Ilii.

1948 – Biserica greco-catolica Sf. Apostoli Petru si Pavel este preluata de statul roman si data in folosinta BOR care pastreaza in continuare hramul.

1945 -1961 – Perioada in care Romania devine comunista, anterioara colectivizarii fortate, taranii proprietari de teren sunt obligati sa plateasca nenumarate cote.

1961 – 1989 – In aceasta perioada a colectivizarii fortate s-au depus toate eforturile pentru distrugerea instinctelor de proprietari ale sincanilor, efect resimtit inca multa vreme dupa caderea comunismului.

1989 – Momentul deshiderii spre valorile civilizatiei occidentale. Efectul deschiderii catre democratie atrage in timp spiritul emigrarii localnicilor catre vestul europei si in lume.

1990 – Doi medici francezi (Jean Vittrant si Roland Espargiliere) impreuna cu alti voluntari din Fecamp (Franta), formeaza o delegatie de sprijin umanitar pentru locuitorii din Sinca, proaspat iesiti de sub comunism.

1993 – A doua delegatie franceza, pune bazele infratirii localitatilor Sinca Veche – Fecamp (Franta).

1995 –In Sinca este reinfiintata parohia greco-catolica si preot paroh este numit Gheorghe Pioaru.

1997 – Alteta Sa, Regele Mihai I al Romaniei face prima vizita in localitatea Sinca Veche

2000 – Se construieste biserica greco-catolica Bunavestire (al doilea hram: Nasterea Maicii Domnului).

2004 – Grota din dealul Plesu (ruine) datata in preajma secolului al XVIII-lea, este inscrisa in lista monumentelor istorie: LMI 2004, pozitia 855, cod LMI 2004: BV-II-M-A-11826.

2006 – BOR infiinteaza pe dealul Plesu schitul Nectarie, mai sus de grota.

2007 – Sinca se digitalizeaza. Este construit primul website al localitatii: www.sinca-veche.ro

2013 – In padurile localitatii de pe Valea Strambei, cercetatorul Catalin Roibu si echipa sa descopera cel mai inalt brad din Romania (masurat pana in acel moment) de 62.5 metri.

2013 – In centrul localitatii este amplastata „Busola Statica” – Un indicator cu directiile unde se gasesc Sincani in intreaga lume. Proiectul este primul dintr-o serie de 10 proiecte mici menite sa modernizeze imaginea satului.

2015 – Un bust al lui Gheorghe Sincai este ridicat in fata scolii care ii poarta numele. Bustul este de bronz si a fost montat pe un postament prismatic cu baza patrata din granit.

2015 – Numele scolii generale este schimbat in “Scoala Generala Gheorghe Sincai” in onoarea carturarului, originar din Sinca Veche.

       Daca sustineti blogul nostru ne puteti ajuta cu un like paginii noastre sau share !!!

Manastirea Sambata de Sus

Cu si despre manastirea Sambata de Sus din judetul Brasov

Curtea interioara cu biserica

       Manastirea Sambata este o manastire ortodoxa din Romania situata in comuna Sambata de sus, judetul Brasov, pe valea raului Sambata, la poalele Muntilor Fagaras. Este renumita ca loc de reculegere, mangaiere si intarire sufleteasca pentru credinciosii si vizitatorii ce se roaga ori poposesc in acest locas sfant.

       Este o manastire ortodoxa de calugari ce poarta hramul Adormirea Maicii Domnului (15 august).

       Poporul roman, care "s-a nascut crestin", are prin aceasta manastire, ca si prin celelalte foarte multe manastiri ortodoxe din Romania, cea mai trainica punte de legatura a tuturor romanilor, de-o parte si de alta a Carpatilor.

       Istoria Manastirii Brancoveanu incepe din secolul al XVII-lea. In anul 1654 satul si mosia din Sambata de Sus au intrat in stapanirea lui Preda Brancoveanu, boier de loc din sudul Carpatilor, care a construit o bisericuta din lemn pe valea raului. Pe locul acesteia, in jurul anului 1696, primul ctitor, domnitorul Constantin Brancoveanu, domn al Tarii Romanesti intre anii 1688-1714, a zidit in piatra o manastire.

       La sfarsitul secolului al XVII-lea Transilvania abia scapase de incercarile principilor calvini de a o calviniza. Atacurile au continuat insa asupra punctului principal de rezistenta, credinta ortodoxa a romanilor, urmarind-se, de fapt, deznationalizarea lor.

       Pentru a intari si a salva Ortodoxia romana de noul pericol al catolicizarii, aparut prin trecerea Transilvaniei sub stapanirea Habsburgilor (1683), domnitorul Constantin Brancoveanu a intemeiat la Sambata de Sus o manastire ortodoxa, pentru a da marturie in timp despre unitatea de neam si credinta a romanilor de pe ambele versante ale Carpatilor.

       Persecutiile religioase ale stapanirii austro-ungare au facut mii de victime printre romani. Schimbarea credintei stramosesti a romanilor ar fi condus usor la pierderea identitatii lor nationale. Romanii ortodocsi au incercat sa reziste, fiind ajutati in primul rand, de bisericile si manastirile lor. Din aceasta cauza a inceput calvarul distrugerii manastirilor si bisericilor din Transilvania. Mai mult de 150 de manastiri au fost distruse de generalul vienez Bukow. Multa vreme administratia austro-ungara nu s-a atins de Manastirea Brancoveanu.

       Dupa decapitarea domnitorului Constantin Brancoveanu de catre turci, in anul 1714, Curtea din Viena a tinut seama mai intai de mostenitoare, doamna Marica, sotia acestuia, si apoi de faptul ca mai ramasese in viata un nepot al domnitorului.

       In anul 1785, profitand de imprejurare, Viena, la cererea administratiei catolice, a trimis pe generalul Preiss, care a daramat manastirea brancovenilor. Chiliile au fost distruse complet, iar biserica a fost adusa in stare de ruina. Manastirea Brancoveanu, ultimul mare bastion al apararii Ortodoxiei in Tara Fagarasului, zidita intre anii 1696-1698, a fost distrusa in anul 1785.

       Dupa daramarea manastirii, palatul brancovenesc din Sambata de Sus, aflat la 10 kilometri departare de manastire, a fost locuit vremelnic de urmasi ai familiei Brancoveanu. Acestia au stapanit domeniul pana la reforma agrara din anul 1922, cand Ministerul Domeniilor a predat Mitropoliei din Sibiu domeniul brancovenesc impreuna cu ruinele si toata incinta Manastireasca de la Sambata de Sus

       In decursul celor 140 de ani de parasire in ruine de la data distrugerii, se cunosc mai multe incercari de restaurare a manastirii. Cinstea de a deveni al doilea ctitor al Manastirii Brancoveanu de la Sambata de Sus i-a revenit Mitropolitului Dr. Nicolae Balan, care a inceput restaurarea bisericii in anul 1926. Sfintirea a fost facuta in anul 1946, dupa razboi.

Sambata de Sus - biserica cea veche

       Mitropolitul Nicolae Balan a pastrat in interiorul bisericii pictura veche; arhitectura bisericii manastirii se incadreaza intru totul in stilul brancovenesc, stil aparut la sfarsitul sec. al XVII-lea si inceputul sec. al XVIII-lea in Tara Romaneasca.

       La exterior, decoratia in piatra a incadrarilor de la usi si ferestre, dar mai ales a pilastrilor sculptati si a panourilor de piatra traforata din pridvorul bisericii dau o deosebita frumusete acestui monument. Braul de caramida asezat in zimti, acoperisul de sindrila si proportiile perfecte ne infatiseaza un monument vrednic de epoca domnitorului Brancoveanu. Turla bisericii este octogonala la exterior si cilindrica in interior.

       Interiorul bisericii, in forma de cruce, e impartit in altar, naos, pronaos si pridvor si este impartirea intalnita la mai toate bisericile construite in epoca lui Brancoveanu, ca si dupa aceea. Pictura din pridvorul bisericii e in intregime noua si cuprinde scene din Vechiul Testament, precum si Judecata de apoi, Raiul si Iadul.

       Intrarea din pridvor in pronaos se face printr-o usa de lemn de stejar, fixata intr-un ancadrament de piatra sculptata, iar deasupra usii se afla pisania sapata intr-o placa de piatra. Pe peretele vestic al pronaosului, unde este pictata Maica Domnului, se afla tabloul votiv al ctitorilor Brancoveni.

       In naos, pictura e aranjata in cinci registre: sfinti mucenici, scene din Noul Testament, prooroci, Invierea Domnului si Schimbarea la Fata. Tampla bisericii, construita din zid masiv, care permite intrarea in altar prin trei usi, este de asemenea pictata in intregime in fresca cu icoane corespunzatoare canonului bisericesc.

       Pictura in fresca a altarului e dispusa in patru registre: Maica Domnului pe tron, Impartasirea Apostolilor, Sfinti Ierarhi - in doua registre. Mai jos de biserica, la circa 50 de metri, Mitropolitul Nicolae Balan a reconstruit si vechea clopotnita a manastirii in forma initiala, unde pana in anul 1997 - cand au fost mutate in turla noii incinte - au fost adapostite cele 5 clopote foarte bine armonizate, a caror greutate depaseste 2.000 kg.

Sambata de Sus - chiliile si alte anexe

       In anii 1976-1977 s-a imprejmuit suprafata aflata in proprietatea manastirii, asezandu-se o noua poarta sculptata in lemn de stejar si s-a incheiat lucrarea de restaurare a paraclisului brancovenesc, executat in lemn de stejar sculptat in motive brancovenesti, iar in interior decorat cu picturi neobizantine.

       Fantana "Izvorul Tamaduirii", atestata documentar din sec. al XVI-lea, cea mai veche piesa din incinta manastirii, in jurul careia, de-a lungul timpului, s-au petrecut si tesut multe intamplari miraculoase si legende, a fost restaurata, mai intai, de Mitropolitul Nicolae Balan, iar in zilele noastre s-a construit in jurul ei un baldachin sculptat in lemn de stejar. Tot ca o lucrare de innoire a Manastirii Brancoveanu se inscrie si renovarea si extinderea altarului din padure, unde se savarsesc slujbele religioase in aer liber.

       Al treilea ctitor al Manastirii Brancoveanu de la Sambata de Sus este I.P.S. Dr. Antonie Plamadeala, ales in anul 1982 Arhiepiscop al Sibiului, Mitropolit al Transilvaniei, Crisanei si Maramuresului.

       P.S. Antonie a rezidit din temelie incinta Manastirii Brancoveanu, lucrare inceputa in anul 1985. Sub indrumarea sa directa s-au facut reparatii capitale si s-a restaurat pictura de la vechea biserica brancoveneasca.

       Imprejurul ei s-a ridicat din temelii incinta in stil brancovenesc, in forma de patrulater, potrivit traditiei ortodoxe romanesti, compusa din doua corpuri masive de cladiri cu doua nivele - unul spre nord si altul spre sud; trei foisoare sculptate in piatra impodobesc incinta in exterior si interior.

       Corpul de cladiri asezat pe latura de nord cuprinde intre altele, la parter, o trapeza incapatoare, bucatarie si chilii, la etaj, casa brancoveneasca, o mare biblioteca, un arhondaric, iar la mansarda muzeul unde sunt expuse icoane vechi pe sticla si lemn si obiecte de patrimoniu colectionate de I.P.S. Antonie, toate aceste spatii marturisind intentia de a face din Manastirea Brancoveanu un centru de spiritualitate ortodoxa si de cultura romaneasca.

       Ca o recunoastere a meritelor si suferintelor domnitorului martir, ctitorul Manastirii de la Sambata de Sus, Constantin Brancoveanu impreuna cu cei patru fii ai sai, Constantin, Stefan, Radu si Matei si cu ginerele sau, sfetnicul Ianache, acestia au fost canonizati la 21 iulie 1992 de catre Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, iar sarbatorirea lor inscrisa in calendarul ortodox sub denumirea de "Sfintii Martiri Brancoveni" se face in 16 august.

 Sambata de Sus - biserica cea noua

       Dupa 208 ani de la daramarea ei in anul 1785, Manastirea Brancoveanu a reinviat in ziua de duminica, 15 august 1993, la sarbatoarea "Adormirea Maicii Domnului", cand s-a sfintit biserica noua ce poarta hramul Sfintilor Martiri Brancoveni, ca si intreaga manastire.

       Sfintirea a fost savarsita de catre Sanctitatea Sa Bartolomeos I, Arhiepiscop al Constantinopolului, Noua Roma, Patriarh Ecumenic, de catre Prea Fericitul Parinte Teoctist, Arhiepiscop al Bucurestiului, Mitropolit al Munteniei si Dobrogei si Patriarh al Romaniei, de catre I.P.S. Dr. Antonie, Mitropolit al Transilvaniei, Crisanei si Maramuresului si de alti inalti ierarhi, preoti si diaconi.

       In prezent obstea Manastirii Brancoveanu de la Sambata de Sus este alcatuita din 35 de vietuitori, parinte staret fiind arhimandritul Ilarion Urs.

Sambata de Sus - "Academia de la Sambata"

Unul din obiectivele cultural-religioase care maresc stralucirea pe care o are Manastirea Brancoveanu este si viitoarea "Academia Sambata - spiritualitate, cultura, arta, stiinta", care a fost inaugurata la hramul manastirii "Adormirea Maicii Domnului" din 15 august 2003.

       Gandul cu care Inalt Prea Sfintitul Mitropolit Antonie a purces la ridicarea acestei academii de vara - este vorba de o cladire cu aproximativ 70 de camere, respectiv 130 de locuri si un amfiteatru cu o capacitate de 150 locuri - a fost ca in acest spatiu sa poata fi primiti, gazduiti si serviti oameni din afara, care in dorinta lor de studiu si retragere sa se poata bucura de conditiile oferite de manastire, de materialul stiintific necesar studiului pus la dispozitie de nou amenajata biblioteca, precum si de atmosfera propice studiului oferita de cadrul natural.

       Academia este proiectata ca un loc unde sa se desfasoare diferite conferinte pe teme religioase, culturale, stiintifice si artistice - centru international - unde sa se adune pentru dezbateri reprezentanti ai tuturor confesiunilor crestine, angajati in dialogul ecumenic de reconciliere a crestinilor, dar si de alta natura.

       Avantajul oferit de Academie este acela ca pe langa programul de dezbateri si studii, participantii pot participa la slujbele religioase oficiate in cadrul manastirii, astfel incat cei de religie ortodoxa se vor putea ruga aici impreuna cu monahii din manastire, iar cei de alte confesiuni au prilejul sa cunoasca frumusetea cultului ortodox.

        Cladirea are forma literei T, piciorul literei fiind aula, iar cele doua parti laterale formeaza doua corpuri distincte legate intre ele printr-o monumentala scara din marmura alba. In cele doua aripi, pe trei si respectiv patru nivele sunt amplasate camerele de cazare, cele de la etaj avand balcon cu vedere spre "Ferestrele" Muntilor Fagaras. In holul mare sunt gazduite expozitii temporare ale artistilor plastici sau participantilor la conferinte.

       Triunghiul frontonului este decorat cu un mozaic reprezentand "Sfanta Treime de la Stejarul Mamvri", iar spatiul verde este amenajat cu alei luminate, gard viu, si central un mic bazin din care tasneste o frumoasa fantana arteziana.

Sambata de Sus - muzeul manastirii

       Una din importantele lucrari executate dupa sfintirea manastirii a fost amenajarea muzeului. La fel ca si biblioteca, muzeul este o alta piesa ce figura in planurile initiale de constructie - constituia chiar motivul sub care s-a putut reface noua incinta - pretextata atunci drept un spatiu de expunere a obiectelor de patrimoniu din Tara Fagarasului.

       Muzeul este amplasat in mansarda amenajata in acest scop, sub acoperisul intregului corp sudic de cladiri. Inaugurat in anul 1996, acesta este de fapt o colectie de obiecte, stranse cu multa grija de Inalt Prea Sfintia Sa, numele de "Colectia Antonie Plamadeala" fiind graitor in aceasta privinta; mare iubitor de cultura, a fost si un pasionat colectionar de antichitati, documente si obiecte vechi. In calatoriile sale prin strainatate a avut prilejul sa colectioneze obiecte din intreaga lume, care acum pot fi admirate in muzeul Manastirii Brancoveanu de la Sambata de Sus.

       Muzeul cuprinde o colectie de manuscrise, carti vechi si scrisori ale I.P.S. Antonie. Cartile vechi, foarte variate ca domeniu, din secolele XV-XVII, sunt scrise in limbile latina, italiana, germana, franceza, araba si romana cu caractere chirilice. Aici se gasesc expuse si cateva incunabule, carti manuscrise persane si arabe.

       Intre cartile romanesti vechi prezente aici se afla si o "Carte de invatatura", aparuta la Iasi in 1643, precum si o "Evanghelie", aparuta la Bucuresti in 1682. Trebuie sa mentionam aici si valoroasa colectie de scrisori a I.P.S. Sale, care reuneste semnaturi ale unor personalitati romanesti si din strainatate, cum ar fi Dumitru Staniloae, Emil Cioran, Tudor Arghezi, Geo Bogza, Mihail Sadoveanu, Nicolae Steinhardt, Ioan Alexandru, Bill Clinton.

       La ora actuala, atelierul de pictura pe sticla continua traditia picturii, mesterii de aici realizand lucrari unice, ce se bucura de apreciere atat in tara cat si peste hotare. Pe peretii muzeului pot fi admirate o serie de icoane vechi pe lemn sau sticla.

   

       Sunt expuse icoane pe lemn, deosebit de valoroase, din perioada brancoveneasca precum si icoane pe sticla pictate in centre de traditie transilvanene unde au functionat adevarate scoli de pictura, cum ar fi: Nicula, Nordul Transilvaniei, Laz, Gherla, Marginimea Sibiului, Tara Fagarasului, Cartisoara si Scheii Brasovului.

       De o mare valoare este colectia numismatica ce reuneste sute de monede antice si vechi, ce provin in cea mai mare parte din donatia Domnului Dominik Nicol din New York, un mai vechi si bun prieten al I.P.S. Sale si al Manastirii.

       Urmeaza colectia obiectelor de cult, in muzeu putand fi admirate obiecte apartinand in mare parte Bisericii Ortodoxe - este vorba in special de cruci, potire, discuri, etc. dar si obiecte care au apartinut Bisericii Romano-Catolice, Anglicane sau Evanghelice.

       Tot aici trebuie amintita si colectia de vesminte liturgice ortodoxe, cuprinzand vesminte vechi in majoritate din Basarabia. Se remarca in mod deosebit o bedernita brodata in fir de aur, argint si cu perle naturale din secolul al XV-lea, un brocart din secolul al XVI-lea. De o valoare deosebita fiind si un vesmant arhieresc care a apartinut Sfantului Iosif de la Partos.

Sambata de Sus - biblioteca manastirii

       Biblioteca se afla in cladirea noua, alaturi de muzeu cu picturi vechi pe sticla si obiecte de cult, detinand una din cele mai bogate colectii de carti si manuscrise vechi din secolele XIV-XIX , provenind in marea lor majoritate din donatia I.P.S. Antonie Plamadeala. Aceste carti stau marturie pentru dezvoltarea civilizatiei europene de-a lungul secolelor si in particular a civilizatiei romanesti din interiorul si exteriorul arcului Carpatic.

       I.P.S. Antonie Plamadeala a donat manastirii bogata sa biblioteca de cand a inceput refacerea incintei brancovenesti, biblioteca figurand inca de la inceput intre obiectivele inscrise in planul de constructie. Ea detine astazi in jur de 35.000 volume de carte, la care se adauga inca 20.000, donate de mitropolit.

       Cartile, desi in majoritate cu cuprins teologic, apartin tuturor domeniilor gandirii umane. Majoritatea sunt, bineinteles, in limba romana, dar se gasesc aici si un mare numar de carti in limbile de larga circulatie: engleza, germana, franceza, precum si rusa sau greaca.

       Biblioteca numara intre altele si circa 2.000 volume de carte veche; este vorba in general de carti de cult, un adevarat tezaur de cultura si arta. Astfel, la Sambata de Sus se gasesc carti si manuscrise, acoperind cele mai diverse domenii: religie, literatura, istorie, filozofie, arta, geografie, stiinte exacte, drept, etc. De asemenea, biblioteca contine si o bogata colectie de enciclopedii, periodice, reviste si ziare.

        Dintre lucrarile de mare valoare ce se afla aici mentionam: Chronica Hungarorum, de Thurocz Johannes, tiparita la Couradus Stahel, Brno, 1488; Traite des anciennes ceremonies (1660-1685) si Carte araba (manuscris 1186). De asemenea, aici se gasesc lucrari scrise in alfabetul Braille, destinate cititorilor cu probleme grave de vedere.

       Organizarea bibliotecii de la Manastirea Brancoveanu a inceput in 1998. In prezent, biblioteca serveste si ca sala de lectura, auditie si vizionare a materialelor audio-video existente. Colectiile bibliotecii, foarte valoroase si unice in Romania sunt obiectul de cercetare cu preponderenta al studentilor si doctoranzilor, care gasesc aici surse unice de documentare.

APA VINDECĂTOARE a Părintelui Arsenie Boca

       Pe drumul care străbate Țara Făgărașului, dinspre Sibiu spre Brașov, se află Sâmbăta de Jos, localitate din care turistul și pelerinul, deopotrivă, pot ajunge, virând la dreapta, la Mânăstirea Brâncoveanu, ctitoria care poartă numele marelui voievod-martir al creștinătății, ridicată acum mai bine de 300 de ani. Acolo a fost stareț, timp de patru ani, părintele Arsenie Boca, considerat de mulți dintre credincioșii creștini ortodocși „Sfântul Ardealului”.

Locul de rugăciune al duhovnicului

       Farmecul aparte din curtea lăcașului de cult este accentuat, parcă, de liniștea spirituală care domină sufletele credincioșilor în interiorul mânăstirii. Acolo se află și o fântână denumită „Izvorul Tămăduirii”, despre care călugării spun că este mai veche decât mânăstirea. În partea din spate se află un drum care duce spre poalele munților din Masivul Făgăraș, spre un alt „izvor al tămăduirii”.

       Acolo este izvorul părintelui. Mergeți, stați cinci minute măcar, și veți vedea ce liniște sufletească vă cuprinde. Spre izvorul părintelui se merge pe un drum forestier, la pas sau cu mașina. Un drumeag se abate, la deal, spre pădure. E străjuit, pe partea dreaptă, de lumânări, postate pe suporturi din lemn. Aproape de izvor, unii din brazi au frunzele aplecate, spre pământ, în semn de pioșenie, parcă, pentru locul în care se ruga, altădată, părintele Arsenie Boca.

Apa rămâne ca și agheasma

parator" style="clear: both;">

       De câțiva ani, locul în care se află izvorul a fost amenajat de Viorel Mureșan, un bărbat care susține că l-a cunoscut, în tinerețe, pe părintele Arsenie Boca și, spune el, l-a visat și i-a zis să aibă grijă de izvor. Omul zicea că vorbele pe care i le-a spus părintele Arsenie, în 1974, la București, atunci când l-a întâlnit, s-au îndeplinit: „Mi-a zis că nu rămân cu soața mea și să nu fac copii, în primii doi ani de căsnicie, că n-o să fie bine. N-am ascultat! Și așa a fost”. Fost lucrător în construcții, Mureșan e din Victoria, dar s-a mutat într-o baracă, la câțiva kilometri de izvor ca să-l poată îngriji. „Vara e mai greu, că este apă puțină. Dar acum curge, e din belșug”, ne-a spus, filozofic, omul. „Apa este binecuvântată. O femeie s-a vindecat de cancer după ce a băut și mulți alții au scăpat de boli”. De altfel, izvorul la care obișnuia să se retragă pentru a se ruga „Sfântul Ardealului” a ajuns, acum, loc de pelerinaj.

Mânăstirea care a păzit credința ortodoxă

       Primele dovezi concrete, directe cu privire la vechimea mânăstirii datează de la începutul secolului al XVII-lea, dar preoții au motive să creadă că lăcașul de cult este mult mai vechi. Fântâna Izvorul Tămăduirii – cel mai vechi obiectiv, atestat de la 1500, pare a fi motivul principal pentru amplasarea mânăstirii (o biserică din lemn) în Poiana Braniștii, sub înaltele pridvoare de piatră ale Munților Făgăraș, acolo unde lanțul lor se întrerupe, parcă într-o uriașă „poartă de trecere către frații de dincolo de munți”. În jurul anului 1696, vechea biserică, construită probabil din lemn a fost refăcută în piatră și cărămidă de domnitorul Constantin Brâncoveanu (1688-1714), menționat în scrieri drept cel mai vechi dintre ctitorii mânăstirii de la Sâmbăta de Sus.